Textul pe care il redau integral mai jos a fost trimis catre Buer, sub forma unui comentariu, de catre un anonim. Autorul nu da niciun indiciu despre identitatea sa, chiar ne spune ca nu are rost sa ne intrebam cine este. “Nu este nevoie sa va intrebati cine a scris aceste randuri. Am indraznit sa gandesc si sa astern aici cele aflate”, ne marturiseste el la finalul acestui text. Scrisoarea asta – sa-i spun asa – este, in sine, actul de nastere al unui liber cugetator, desi autorul, poate, nu stie inca acest lucru. El sesizeaza, pe parcursul epistolei, cat de prost, orb si gol era in unele situatii Iisus Hristos, si cat de neverosimile ne par noua, acum, unele dintre invataturile lui. Autorul scuipa pe icoana lui Iisus, pentru a releva adevarara sa fata, cea a unui Mantuitor ratat, a unui Mesia in privinta caruia dumnezeiasca este – asa cum scriam si eu in “Perpetua farsa a Invierii…” – doar proportia esecului. Anonimatul il face pe autorul textului de mai jos paradigmatic pentru oricare individ care ajunge, cu ajutorul ratiunii, la concluzia ca Iisus nu a fost fiul lui Dumnezeu, iar crestinismul – cel mai mare rau care a s-a putut intampla omenirii. Cum ar putea sta lucrurile altfel, in conditiile in care timp de doua milenii, apologetii acestei religii au ucis in numele iubirii, s-au imbogatit in numele smereniei si au intunecat mintile oamenilor in numele intelepciunii? Deicidul profesat de autorul textului incepe chiar de la aceste paradoxuri ale invataturii lui Iisus Hristos si se termina cu o deceptie, naturala pentru un om care inca gandeste conceptul de bine si rau in termeni religiosi – “Dumnezeule adevarat, unde sa Te gasim?”. Raspunsul il priveste, important este ca si-a dat seama unde sa nu-l mai caute.
Am fost intrebat, deseori, pentru cine anume scriu si de ce o fac. Am raspuns evaziv, de fiecare data, spunand ca imi place sa scriu asa cum unora le place sa se auda vorbind. Adevarul este ca pentru oameni ca el scriu.
“Crestinismul originar este cult un demonic
Acei care au avut tangente cu crestinismul ca religie, in special cea crestin ortodoxa, vad la suprafata o credinta a compasiunii si a milei fata de om. Aparentele pot insela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multa lumina asupra adevaratei ei esente. Sa incepem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde crestinismul a pornit doctrinar. Referintele citate sint din Biblia sau Sfânta Scriptura, folosita de Biserica Ortodoxa Româna. Numele Hristos este traducerea cuvintului mesia (mai precis masiah) din ebraica. Inseamna „unsul”, apelatia data de evrei celui care trebuia sa vina trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) ca sa ii salveze. Prin urmare Hristos trebuia sa indeplineasca in primul rind o misiune de salvare a poporului evreu. Astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum si scaparea de raul uman si social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc. Venirea salvatorului poporului evreu era asteptata de multe veacuri. Conform credintei evreilor omul trimis de Iehova trebuia sa fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar si un rege din stirpea regelui David, personalitatea istorica remarcabila care facuse parte din tribul lui Iuda.
Iisus Hristos ii numeste caini pe toti oamenii care nu erau evrei
Noul Testament argumenteaza ca Iisus era din acea spita si prin urmare putea sa-si ceara dreptul de a fi rege al iudeilor. Omul Iisus si-a inceput misiunea cind avea in jur de 30 de ani. Om fara carte, asa cum se spune in Noul Testament, era totusi proficient in regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament si pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format in jurul lui un grup de prozeliti care desi mic era perseverent in a-l urma in misiunea pe care si-o asumase. Care erau caracteristicile acestei misiuni? Matei, 15, 24, reda cuvintele lui Iisus atunci cind o femeie canaaneeanca chinuita de un demon ii cere ajutor ca sa scape de acel demon. „Nu sunt trimis decit la oile cele pierdute ale casei lui Israel” raspunde el. Iisus astfel refuza spunind mai departe ca „Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor”. Cu alte cuvinte Iisus ii numeste caini pe toti oamenii care nu erau evrei. Mai departe, in conversatia lor, femeia ii raspunde ca si cainii mananca din farimiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Iata un episod din Noul Testament care reda vorbele unui om despre care multi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Si paradoxal acesti oameni nu sint evrei, ci dintre neamuri, cei pe care Iisus ii numea caini.
O alta caracteristica a misiunii salvatorului era ca trebuia sa fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranta nu. Intrebat daca este rege al iudeilor omul Iisus spune ca imparatia lui este in ceruri, desi evreii asteptau un rege, asa cum fusese David in vechime, o personalitate politica de exceptie care sa aiba regat pe pamint nu in cer. Deci nici aceasta caracteristica a salvatorului evreilor Iisus nu a indeplinit-o. Mai departe, in misiunea salvatorului evreilor era inclusa pacea, pe cind Iisus declara raspicat ca a venit sa aduca sabia nu pacea ca sa-l desparta pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu daca Dumnezeul lui nu era cel a dezbinarii? Cum am eticheta astazi un om care ar spune ca a venit la cineva in vizita cu dorinta de a-i dezbina casa? Tenacitatea cu care omul Iisus dorea sa-i convinga pe evrei ca el este asteptatul mesia era deosebita. Acest fapt a atras reactii firesti. Carturarii ziceau ca il are in el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau ca are duh rau (Marcu, 3, 30), ca are demon (Ioan, 7, 20). Insasi familia lui il credeau ca nu e in toate mintile (Marcu, 3, 21) si nu credeau in el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevarat o comportare stranie. Spune in Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? Si fratii mei?”. Cum ar fi calificat astazi un om care si-ar respinge astfel rudele? Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus referitoare la scoaterea duhurilor necurate din oameni. In Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele intr-o turma de 2000 de porci. Dupa acest episod oamenii l-au rugat sa plece de acolo vazind ca lucreaza cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliti in legea iudaica a acelor timpuri, ii spun ca cu domnul demonilor (adica cu Satana) el ii scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Multimea i-a zis ca are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum stim ca ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentind ca diavolul nu poate lupta impotriva diavolului. Vom vedea in cele ce urmeaza de ce a spus Iisus aceasta.
Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om si trimiterea lor in turma de porci ne face se ne intrebam ce a rezultat din interventia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, asa cum intrasera in acel om, sau cum iesisera din el pentru a intra in porci, tot astfel puteau intra in oricine altcineva. Pina la urma interventia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru ca duhurile nu au fost distruse cum s-ar astepta de la cineva cu intentii bune. In Marcu 5, 12-13 si Luca 8, 32, se spune despre duhuri ca l-au rugat sa le ingaduie sa intre in porci si el „le-a dat voie”, „le-a ingaduit” considerindu-l astfel mai puternic decit ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele. Ne intrebam pe buna dreptate ce se intimpla cu duhurile necurate care ies din om? Raspunsul il da chiar Iisus in Luca, 11, 24-26: „Cand duhul necurat iese din om, umbla prin locuri fara de apa cautand odihna; si negasind, zice: Ma voi intoarce in casa mea, din care am iesit. Si venind, o afla maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el; si ele intra si locuiesc acolo; si starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decat cea dintai”. Aceste trei versete din Sfinta Evanghelie dupa Luca sunt cele mai revelatoare cu privire la adevaratele intentii ale lui Iisus. Nicaieri in Noul Testament nu se afirma ca Iisus a distrus duhurile rele care ii chinuiau pe oamenii posedati, ci le-a scos sau le-a ingaduit sa iasa din acei oameni posedati. Logica ne indeamna sa credem ca un om venit de la Dumnezeu, cum se crede despre Iisus, trebuia sa distruga duhurile rele si astfel sa le impiedice sa intre iarasi in oameni. Dar Iisus nu face aceasta. Conform spuselor lui Iisus in Luca, 11, 24-26, un duh rau va reveni in cel posedat cu forta si mai mare astfel „starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decit cea dintii” (Luca, 11, 26).
Mai putem oare crede in intentiile bune ale lui Iisus?
Interventiile lui sint malefice fara ambiguitate. Un duh necurat trebuia distrus nu doar lasat sa iasa din corpul posedatului, ca ulterior sa revina tot acolo. Rezulta ca toate activitatile lui Iisus de scoatere a duhurilor necurate din oameni nu faceau decit sa inmulteasca duhurile rele. Iata cum a procedat „fiul lui Dumnezeu” cu „ajutorul” dat posedatilor de duhuri necurate. Aceasta explica si faptul de ce Iisus spunea ca diavolul nu poate lupta impotriva diavolului. Iisus era mina in mina cu diavolul, activitatile lui de scoatere a duhurilor necurate nu erau facute decit ca sa-i impresioneze pe oameni, dar el stia foarte bine ca duhurile vor reveni mai tirziu in omul de unde iesisera, de data aceasta insotite de alte duhuri mai rele. Revenind la episodul cu porcii, daca Iisus ar fi avut cu adevarat putere de la Dumnezeu si intentii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi permis sa intre in porci si astfel sa fie lasate libere sa faca un rau si mai mare dupa moartea porcilor. Puterea lui Iisus era prin urmare data de diavol. Intreg episodul cu porcii arata natura demonica a lui Iisus. Din toata acea intimplare au ramas pagubiti oamenii, proprietarii porcilor, care fiindu-le frica de Iisus si puterea lui demonica nici macar nu au indraznit sa-i ceara sa fie despagubiti. Rezultatul final a fost moartea porcilor, paguba oamenilor si marirea raului prin duhurile necurate libere sa-si continuie teroarea demonica. In ritmul acesta de proliferare a duhurile necurate, care fiecare aducea apoi „alte sapte duhuri mai rele decat el” (Luca, 11, 26), nu este surprinzator de ce duhurile necurate s-au inmultit peste masura astfel ca au sustinut ceea ce ulterior a devenit religia crestina ca si cult demonic.
Se poate face un mic calcul. In Marcu, 5, 11-13, se spune cum Iisus a trimis duhurile rele intr-o turma de 2000 de porci. Presupunind ca in fiecare porc a intrat un duh necurat, dupa moartea porcilor cele 2000 de duhuri au chemat fiecare cite sapte duhuri mai rele decit ele (Luca, 11, 26) rezultind un numar de 16000 de duhuri necurate. Unde au intrat aceste duhuri mai tirziu? In oameni, deoarece porcii murisera. Crestinii care au urmat dupa Iisus au avut din plin duhuri necurate care sa-i posede. La inmultirea duhurilor rele au contribuit apoi si apostolii si toti cei care cunosc astfel de metode de scoatere a duhurilor necurate, chiar si in ziua de astazi. Se explica astfel proliferarea crestinismului care nu duce lipsa de fanatici si dezechilibrati, semne tipice de posesiune demonica. Cazul unor neoprotestanti („pocaiti”, cum sunt numiti de obicei) este tipic: unii se infierbanta la adunari aratandu-si evident latura de posesiune demonica.
Un alt episod din faptele lui Iisus este cel cu smochinul. Iisus era infometat si a gasit un smochin care nu avea fructe. Suparat, il blestema pe smochin: „Rod sa nu mai porti in veac!” dupa care smochinul s-a uscat. Sa spuna oamenii care rationeaza: Ce vina avea smochinul ca nu avea fructe ca Iisus sa le manince? Sa ne imaginam ca un astfel de om merge la casa cuiva si cere mancare. Nu i se da pentru ca oamenii din acea casa pur si simplu nu au mancare in acel moment. Apoi cel care a cerut mancare ii blestema ca in veac sa nu aiba mancare in casa lor. Cum ar fi etichetata o astfel de persoana care aduce ocara unor oameni pentru ca pur si simplu nu au mancare atunci cind el vrea sa manince? Cazul lui Iisus este cel al omului rau si irational. Un astfel de episod s-ar fi soldat astazi cu furia oamenilor care i-ar fi tras citeva bete pe spinare „fiului lui Dumnezeu”. Sa trecem la invataturile lui Iisus. Una dintre ele se refera la ceea ce omul mananca. Iisus sustine ca nu ceea ce intra in gura il spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea il spurca pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune ca tot ce intra in gura se duce in pintece si iese afara, dar cele ce ies din gura pornesc din inima, si acelea sint cele ce-l spurca pe om, dar a minca fara sa-ti fi spalat mainile, aceasta nu-l spurca pe om (Matei, 15, 17-20). Este o invatatura de doi bani. Cati oameni cred ca nu conteaza ce bagam in “pantece”? Daca cineva baga in gura otrava sau mancare stricata nici nu mai apuca sa o scoata afara ca poate si muri.
Cat priveste ideea ca ceea ce iese din gura il spurca pe om cum spune Iisus, afirmatia lui este de asemenea o aberatie. Vorbele rele il usureaza temporar pe om de rautatea din el, desi aruncatul vorbelor pe altii nu este o solutie pentru a scapa de raul din inima. Sa analizam acum doctrina pacatului promovata de Iisus, ideea cum ca orice pacat si orice blasfemie li se iarta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului Sfint nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Sa presupunem ca exista o tara in lume care are un sistem juridic ce respecta aceasta invatatura a lui Iisus. De exemplu, un om ticalos este prins in faradeligile lui si adus in fata judecatorului care va aplica invataturile lui Iisus in cazul respectiv. Sunt consultati martorii care declara ca invinuitul a furat, a batut cinci oameni la betie si a omorit un om cu un cutit. La judecata omul recunoaste ticalosiile facute adaugind ca a cerut iertare lui Iisus pentru tot raul facut. „Ai spus ceva impotriva Duhului Sfint?” intreaba judecatorul. „Niciodata!” raspunde omul. Verdictul: „Eliberati-l ca si-a cerut iertare in numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfint!”. Intrebare: poate o atare invatatura a iertarii vesnice sa vina de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metoda de a face dreptate oamenilor este inselaciune curata, Dumnezeu nu poate ierta rautatile oamenilor, cei vinovati trebuie sa repare cumva raul adus si sa invete ca repetarea raului nu va fi iertata prin simpla recunoastere a greselii.
Invatatura lui Iisus este prostie curata.
O societate sanatoasa nu poate functiona pe astfel de invataturi fara sens. Evreii in Vechiul Testament aveau o metoda mai logica, desi nu era cu totul justa, ideea ca se plateste ochi pentru ochi. Dar in invataturile lui Iisus privind aplicarea dreptatii se vede mai degraba mina diavolului decit cea a unei forte a dreptatii. Numai diavolul trece cu vedere faptul ca merge si asa, ca simpla iertare data de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iarta de pacat pentru a-l tine pe pacatos mereu in pacat. Este si metoda folosita de Iisus pentru a-i mentine pe oameni in jugul suferintei pe care a initiat-o in locul salvarii pe care trebuia sa o aduca asteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu sa-i indemne pe oamenii sa se complaca in rele iertindu-le tot timpul faradelegile? Mai degraba un spirit demonic face aceasta.
Fara teroarea Diavolului, crestinismul s-ar dezintegra
Sa cercetam mai departe faptul cum Iisus crede ca oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiti de cei ai diavolului. In Matei, 7, 10-20, Iisus ii avertizeaza pe ucenici sa se fereasca de profeti mincinosi caci dupa roadele lor vor fi cunoscuti. Preceptul este bine stiut din Vechiul Testament, ideea ca pomul se cunoaste dupa rod. Sa vedem ce roade a adus pomul lui Iisus dupa asa zisa inaltare a lui la cer? Crestinismul a patruns treptat in lumea zisa „pagana” prin infricosarea oamenilor asupra pedepselor ce-i asteapta daca nu se vor supune noii invataturi. Aceasta frica de pedeapsa persista si astazi fiind practic hrana crestinismului. Fara continua teroare a diavolului, care pindeste omul la orice pas, crestinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atentia care se pune pe diavol ca personaj principal si toate cele care vin cu raul si suferinta, rastignirea lui Iisus pe cruce, singele, patimile lui, etc. In cele din urma Iisus pozeaza in invingator, chiar dupa ce a fost batut in cuie pe cruce si i s-a pus pe cap coroana de spini in locul celei regale a regelui din stirpea lui David. Pe cei mai multi oameni traumele mentale pe care le implanteaza in minti frica, si toate aspectele suferintei si intunericului, ii bintuie toata viata. Desi se spune despre „invingatorul mortii”, ca a ajuns acolo la dreapta Tatalui, el priveste cu detasare intreaga panorama a suferintei umanitatii care a urmat dupa „inaltarea sa”.
Sa vedem acum fructele date de pomul sadit de Iisus pe pamant
Ce a urmat? Razboaie, maceluri impotriva evreilor si ale altora, dezbinare vesnica printre cei care au urmat invatatura lui Iisus, inchizitie, arderea oamenilor pe rug, arderea cartilor, obida oamenilor, cuceririle singereoase urmind crucea insingerata, care cind era pumnal cind cruce, si multe alte „fructe” ale demonului „inaltat la cer”. Astfel de rezultate ale misiunii sale „salvatoare” ne sugereaza ca Iisus s-a dus direct in iad de unde nici ca-i pasa ce se intimpla pe pamint deoarece sistemul introdus de el functioneaza din plin ca fruct al faptelor „mintuirii” aduse oamenilor. Salvarea care se astepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistenta, Iisus nu poate fi decit un trimis al diavolului care in loc de mintuire a adus durerea. Cine sunt cei mai in masura astazi sa evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toti cei care au avut tangenta cu crestinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvarii din durere nu cineva care aduce suferinta prin sabia pe care cu adevarat a lasat-o omenirii. Si sangele continua sa curga si astazi si va continua atita timp cit oamenii venereaza pe demonul care a adus suferinta omenirii cu 2000 de ani inainte. Iata ca in ciuda obiceiului diavolului de a minti, totusi de cateva promisiuni s-a tinut.
Care este spectrul crestinismului astazi in lume?
Nici o alta religie nu are mai multe secte decit cea crestina. Existenta sutelor de grupari crestine arata cu claritate ca dezbinarea generata de Iisus inca de cind era viu pe pamint continua astazi cu aceeasi forta incit te intrebi cum de este posibil ca oamenii sa interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coeziva in continut, Biblia? Explicatia nu poate fi decit ca Biblia este o carte plina de contradictii, atit Vechiul cit si Noul Testament. Cel putin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de catre cineva care nu s-a salvat pe sine insusi. Oasele i-au putrezit de mult acolo in Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic in el sa sugereze ca-i poate salva, ca-i poate elibera de sub jugul romanilor asa cum se astepta de la un rege din spita lui David. Cine a fost Iisus? Respingerea lui de catre evrei in mod automat il califica drept impostor si amagitor. Nimeni nu a facut o evaluare mai justa asupra cine a fost Iisus decit poporul din care face parte si in mijlocul caruia a trait. Si ei l-au categorisit drept amagitor.
Invataturile ieftine si stupide ale lui Iisus au mai mult marca raului
Omul Iisus este un caz demonic a carui misiune „salvatoare” a supravietuit prin conjunctura istoriei, prin frica pe care o implinta in mintile oamenilor asa cum numai duhurile rele o fac, deghizind raul intr-un ambalaj pe care scrie fericire si salvare. Dezbinarea adusa de „fiul lui Dumnezeu” continua sa ne macine sufletele si sa ne desparta inimile cu sabia pe care a promis-o. Si asta avem astazi: fiul despartit de tatal sau, fiica de mama sa, asa cum se arata in Matei, 10, 34-35. Crestinismul este un cult demonic, cea mai mare minciuna care a putut vreodata exista in omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”. Iisus este cel care a inlesnit inmultirea duhurilor necurate ingaduindu-le sa iasa din oameni si sa revina apoi cu alte duhuri si mai rele ca ele (Luca, 11, 26). Pe aceasta baza de idei demonismul crestinismului originar nu poate fi contestat. Va veti intreaba cum se explica atitea frumuseti vazute in biserici si catedrale? Exista realmente creatii minunate care glorifica amintirea narativa a celui care a fost Iisus. Raspunsul este ca aceste minunatii sunt rodul idealului mintii omenesti, nu cel al invataturilor lui Iisus.
Crestinismul este o religie parazitara a sufletelor care se intinde oriunde poate sa ajunga cu teroarea fricii.
Oamenii au creat cu mare elan frumuseti in biserici si catedrale pentru a contracara uraciunea crestinismului originar al lui Iisus, idealizind aspectele durerii, portretizind un Iisus cu fata blinda si resemnat in fata mortii, postura victimei care induce mila in cei care o privesc. Dar cind este sa evaluam obiectiv consecintele acestor aberatii doctrinare gunoiul crestinismului iese la suprafata in felul de a se comporta al oamenilor, in modul lor de existenta, in violenta si rautatea sociala a unor crestini, deoarece Iisus le-a promis ca orice li se poate ierta afara de blasfemia impotriva Duhului Sfint (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflati printre crestini sunt doar victime credule care resemnati si depasiti de intelegerea reala a demonismului lui Iisus nici nu stiu practic in mina cui se afla. Piosi in viata, acesti oameni aspirand la Dumnezeul adevarat s-au rugat cu devotament lui Iisus. Dupa moarte vor avea surpriza sa ajunga in iad unde ii intimpina Iisus si le ureaza bun sosit.
Ce spune istoria despre rolul crestinismului?
Puterea politica de-a lungul timpului a inteles cu realism marele potential de manipulare a oamenilor oferit de crestinism, care a fost folosit astfel de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care initial l-a respins. Ulterior crestinismul a fost tolerat si folosit in slujba noilor guvernanti comunisti care, inclinati spre rau, exploatare si minciuna, s-au aliat cu cei de-o teapa cu ei, cei care il slujeau de Diavol intocmai ca si ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea insingerata, Iisus „salvatorul omenirii”. Nu este nevoie sa va intrebati cine a scris aceste randuri. Am indraznit sa gandesc si sa astern aici cele aflate. Am scapat de frica de Dumnezeu si ma gindesc la iubirea de Dumnezeu. Ma simt usurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un intemnitat al lui Iisus. Privesc la minunile create de Dumnezeu, la cer, la soare si ma gindesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede ca undeva in Orientul Apropiat, Dumnezeu si-a trimis pe fiul sau unic sa „moara” pentru ca noi sa avem viata vesnica.
Daca un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi sa afle ca nu i-au reusit
Dar daca este mana Diavolului intreaga deceptie a reusit. Sunt milioane si milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit al raului de care omenirea este influentata in prezent in proportii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipata in viziunea apocaliptica din Noul Testament. „Salvatorul” ne invata cum sa ne taram, cum sa purtam greutatea crucii insangerate dupa exemplul lui si cum sa murim, in loc de a ne arata cum sa traim fericiti in viata, asa cum un adevarat fiu de Dumnezeu ar face-o. Iisus ne-a adus incet si sigur la marginea prapastiei de anihilare a omenirii. Atat cei care au asimilat duhurile necurate, aduse de catre Iisus si de cei care l-au urmat si il urmeaza, cat si multimea oamenilor de buna credinta in Dumnezeu, care nu au fost inca atinsi de aceste duhuri necurate, hranesc in crestinism macabrul salvarii oferite de un om mort pe o cruce.
Dumnezeule adevarat, unde sa Te gasim?
“
15 Comentarii
octombrie 12, 2009 la 10:52
ateule, acest text a spamat foarte multe bloguri incepand cu www adeptii satanei.ro trecand prin secretele lui lovendal.ro, mucenicul’s.ro , sweet enought, etc etc, nu esti primul care’l primeste si nici ultimul, punctul de pornire pare a fi http://www.forum anti-christi.ro, unde o gasca de baieti veseli elucubreaza vartos, impotriva crestinismului, fara a fi atei neaparat, dar parerea mea citindu’i , apartinand altei religii, ramura extremist-fundamentalista..nu fac o analiză a mizeriei, oricum pentru voi astia asa zisii atei nu conteaza, dar textul circula aprox din primavara. Numai bine.
octombrie 12, 2009 la 18:35
@umbra, concentreaza-te pe afirmatiile vehiculate in text, ce relevanta are faptul ca “circula din primavara”? ce-i drept, nici eu nu am verificat daca a mai fost publicat pe alte site-uri, l-am luat drept comment, dar la urma-urmei cineva l-a scris. poate textul are un autor colectiv ca in cazul baladelor, ceea ce ar fi si mai bine, din punctul meu de vedere. vezi totusi ce faci cu limba romana, cum bine te povatuia lucisfera. >”cauta si vei gasii”> al doilea “i” de la ce dracu vine? scrim cum vorbim
octombrie 12, 2009 la 11:50
Spam sau nu, este adevarat ce spune.
octombrie 12, 2009 la 12:48
ya, right x:x ..”noi ţesem, noi ţesem”..o minunata poezea scrisa de un anonym ratacita pe unul din multele forumuri, reprezinta simbolic si concentrat, multiplicatul manifest-facatura ocult de mai sus..cauta si vei gasii.ps. Ad unum omnes .
octombrie 12, 2009 la 12:50
Dovedeste atunci ca nu este manifest-facatura. Asa, cum poti tu…
octombrie 12, 2009 la 13:54
@lucisfera, in mod normal nu port dialoguri cu puberi cazuti sub influente mai mult sau mai putin”dark”, pentru linistea ta stiu exact sursele inspirationale de natura ezoterica ale pseudo-operei, cand te maturizezi o sa le afli solo, daca esti curios, pana atunci shut up.
octombrie 12, 2009 la 14:06
1. Am trecut de mult de varsta pubertatii si nu sunt sub nici o influenta oculta. Influenta “dark”. Snobule! Limba romana ce are?
2. O dai cotita ca la Ploiesti cand e vb de dovezi concrete.
3. Esti prost de-a dreptul.
4. Nu te obosi sa mai postezi.
octombrie 12, 2009 la 15:40
@lucisfera-ummm “limba romana ce are?”..i like it…manca-t-as felinarele, destepule si patriotule, nu s ruman curat&verde, pe un blog citat mai sus, acestui text la sectiunea comment, i s-a facut o disectie si pe lung si pe lat, ca la morga, cine cauta gaseste nu am timp si chef sa te “luminez” pe blogul onorabilului domn ziarist, care oricum face alergie la dogmatica si interpretarile din perspectiva crestina, asa ca ori cauti tu explicatii, ori go f*ck yourself, moron.Cam atat :/.
octombrie 12, 2009 la 16:22
Bine, ma, intelighentule, fie asa cum aberezi tu, si totusi mai invata lb. romana. Sa stii ca nu dauneaza deloc!
noiembrie 13, 2009 la 12:37
Problema moaştelor în România
De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi.
Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox.
De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire).
Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile:
1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte.
2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit.
3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt” de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva.
4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult.
5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite.
Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra.
Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte” ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii” lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea” sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.
noiembrie 13, 2009 la 15:20
ipotezele 3, 4 si 5 sunt neverosimile, mai da-i dracu ca nu pot ascunde droguri… dupa degetul sfantului haralambie. apoi, la vechimea unor astfel de “obiecte de cult”, chiar admitand ca ele sunt ramasitele unei persoane ucise, criminalul ar fi si el mort demult, asa ca nu ai mai avea pe cine trage la raspundere. ar fi totusi interesant de vazut, in urma unei expertize, cui ii apartin cu adevarat osemintele, stiut fiind ca enoriasii pupau oase de porc la constanta.
noiembrie 20, 2009 la 18:19
uneori am impresia ca avea dreptate individul care spunea ca locul asta e ca un ospiciu online
noiembrie 20, 2009 la 18:31
da, azil virtual – zicea el..
noiembrie 21, 2009 la 16:59
…furculition
decembrie 16, 2009 la 06:45
Crestinismul si vocea ratiunii
(Traducere adaptatã dupã Why Won’t God Heal Amputees – lucrare de pe internet)
Iatã 10 întrebãri la care un crestin intelectual sã încerce sã rãspundã…
Tu esti un om educat, ai studii superioare, ai obtinut o diplomã, ai fost învãtat sã gândesti rational si logic despre lumea în care trãiesti…
Sunteti persoane inteligente, stiti cum functioneazã o societate si cum se dezvoltã seturile de valori, gânditi critic si analizati o situatie în functie de considerente rationale si nu dintr-o poveste. Stiti de Legea Gravitatiei, de inertie si magnetism.
Mã adresez acum unor persoane inteligente care gândesc rational si stiu sã-si aplice aptitudinile critice asupra faptelor si lucrurilor din jurul lor. Dacã sunt crestini, cu atat mai bine, vor aplica aceste aptitudini asupra religiei.
Sunt câteva întrebãri simple la care orice crestin ar trebui sã caute un rãspuns logic, dar ei gãsesc mai întotdeauna unul inventat, o scuzã mai mult sau mai putin penibilã în numele d-zeului lor…
Crestinii cred cã rugãciunea are ca efect vindecarea cancerului, tratarea bolilor, iluminarea si gãsirea “cãii”. Totusi, membrele amputate refuzã sã creascã înapoi în completarea trupului unui om.
1. “De ce d-zeu nu vindecã persoanele cu membre amputate?”
Cu totii stim cã membrele amputate nu cresc la loc ca rãspuns la o rugãciune. E o întrebare simplã, nu? Ciungii, cum sunt numiti ei popular, nu primesc nici un ajutor de la acel d-zeu, nici un miracol, nici o regenerare.
Dacã esti o persoanã inteligentã trebuie sã recunosti cã este o întrebare cel putin interesantã. Pe de altã parte, tu crezi cã d-zeu rãspunde la rugãciune si face minuni. În acelasi timp stii cã d-zeu îi ignorã total pe cei cu membre amputate de vreme ce acele membre nu mai cresc înapoi, chiar dacã oamenii care au membre amputate se roagã ani în sir sau întreaga lor viatã.
Cum te împaci cu aceastã discrepantã? Ca o persoanã inteligentã, sigur cã ai o pãrere despre acest fapt, pentru ca toatã baza ta în d-zeu sã aibã sens. Pentru a avea o pozitie fatã de acest fapt, trebuie sã creezi un fel de rationalizare: trebuie sã inventezi un raspuns în numele lui d-zeu pentru a explica acest fapt ciudat. Ai sã spui: “Cred cã d-zeu are un plan secret, anume legat de aceste persoane.”
Deci îti inventezi o scuzã, apoi încetezi sã te mai gândesti la acest lucru, pentru cã îti creeazã disconfort în minte stiind cã explicatia ta este complet irationalã, iar opinia ta intrã în contradictie cu faptul cã esti o persoanã educatã si ai un simt critic ce poate rationaliza logic si gãsi un rãspuns firesc.
Uite un alt exemplu: Ca si crestin, crezi cã lui d-zeu îi pasã de tine si îti rãspunde rugãciunilor. Se pune acum o întrebare:
2. “De ce sunt atâtia oameni care mor de foame în lume?”
De ce ar fi d-zeu îngrijorat de mãrirea salariului tãu sau boala mamei tale si în acelasi timp sã ignore rugãciunile disperate ale atâtor copii inocenti, care pur si simplu mãnâncã insecte ca sã nu moarã de foame? Nu prea are sens, asa-i? Nu are nici o logicã. De ce ar face asta un d-zeu care e prezentat de religie ca fiind iubitor si cãruia îi pasã?
Pentru a explica aceasta trebuie sã inventezi vreo scuzã încredibilã în numele acelui d-zeu, precum cã: “d-zeu vrea ca acesti copii sã sufere si sã moarã de foame pentru cã are un plan divin si misterios legate de ei.” Sau: “Acesti copii trag pãcatele pãrintilor…”
Si, bineînteles, îti scoti cât mai repede din minte toatã situatia, pentru cã îti creeazã un disconfort psihic, te deranjeazã cumva ca – fiind o persoanã inteligentã cu studii superioare, care are abilitatea de a gândi rational – nu poti folosi un rãspuns logic, argumentat ca sã explici de ce un d-zeu iubitor si cãruia îi pasã ar comite o asemenea atrocitate.
3. “De ce d-zeu a vrut moartea atâtor oameni inocenti în Biblie?”
Exodus 3:52 d-zeu ne spune sã ucidem pe toti cei care muncesc în ziua sabatului. În Deuteronom 21:18-21 d-zeu ne spune sã ucidem pe toti adolescentii neascultãtori. Leviticus 20:13 d-zeu cere moartea homosexualilor. Deuteronom 22:13-21 d-zeu ne cere sã ucidem toate femeile care nu sunt virgine în momentul cãsãtoriei. S.a.m.d – sunt o multime de îndemnuri si cereri violente în Biblie.
Nu prea are sens, asa-i? De ce ar vrea un d-zeu care e caracterizat de o iubire fãrã margini moartea atâtor fiinte umane pe considerente atât de triviale?
Doar pt cã lucrezi în ziua gresitã a sãptãmânii sã mori? Chiar e absurd! De fapt, dacã într-adevar esti o persoanã inteligentã, realizezi cã acestea sunt de-a dreptul nebunii!
Asa cã inventezi fel de fel de explicatii neargumentate pentru a scuza intentiile criminale ale acestor versete.
4. “De ce biblia contine atât de multe informatii nestiintifice, nonsensuri fãrã argumentare?”
Ai o diplomã care atestã cã nu esti ignorant/a, deci stii la ce mã refer. Stii cum functioneazã stiinta. Folosesti bucuros produsele stiintei zi de zi:
- masina
- telefonul mobil
- cuptorul cu microunde
- televizorul
- calculatorul
- iluminarea
- mp3-ul
Acestea toate sunt produse ale stiintei. Stii cã stiinta este vitalã pentru orice fel de dezvoltare economicã. Aici intervine o problemã: ca persoanã educatã si inteligentã stii cã biblia contine o serie de informatii care sunt un total nonsens din perspectiva stiintei. De exemplu:
- d-zeu NU a creat lumea în 6 zile, acum 6.000 de ani în urmã, cum sustine biblia.
- NU a fost niciodatã un potop care sã acopere muntele Everest, cum sustine biblia
- Iona NU a stat 3 zile în burta unui peste, cum sustine biblia.
- Adam NU a fost creat din lut, cum sustine biblia.
Toate povestile acestea sunt DOAR POVESTI. De ce un d-zeu atoatestiutor ar lãsa sã se scrie în biblie atâtea prostii irationale, adevãrate povesti de adormit copiii? Nu prea are sens, asa-i?
Asa cã vei încerca sã inventezi tot soiul de scuze idioate pt a explica “de fapt” cum stau lucrurile, de ce biblia contine atâtea informatii care nu au nimic în comun cu inteligenta, pt a-l scuza pe d-zeu cu povestile tale.
5. “De ce d-zeu e prosclavagism, de ce îndeamnã fiintele umane sã creeze sclavi din alte fiinte umane?” Exodul 21:20-21, Coloseni 3:22-24, Ephessians 6:5, 1 Petru 2:18, s.a.m.d.
Ai sã vii cu vreo explicatie ciudatã, inventatã pe care sã o oferi drept rãspuns. Asa-i?
6. “De ce lucruri rele se întâmplã oamenilor buni?”
7. “De ce nici una din minunile despre care se spune în biblie nu a lãsat în urmã absolut nici o dovadã?”
8. “Cum îti explici – în mod rational si inteligent – cã Iisus nu a apãrut niciodatã (nu în închipuirea ta, ci real,) în fata ta, sã stea de vorbã cu tine?”
9. “De ce Iisus ar vrea – chiar si la figurat – sã-i bei sângele si sã-i mãnânci corpul?”
Tie nu ti se pare cã sunã grotesc si de-a dreptul revoltator? De ce ar vrea un d-zeu, care are absolut toatã puterea posibilã, sã faci asa ceva, când – în oricare alt context – sunã a ritual satanist, canibal, dezgustãtor?
10. “De ce rata divorturilor la crestini, la credinciosii-care-nu-contesta-nimic, e la fel de ridicatã ca si în cazul necredinciosilor?”
Crestinii, din câte sustin, se cãsãtoresc în fata unui d-zeu si a pretenilor lor crestini, toti rugându-se la acel d-zeu spre succesul acelei cãsãtorii. Si apoi spun: “Sã nu despartã nici un om ceea ce d-zeu a unit”. D-zeu, se presupune, este atotputernic, deci dacã a unit douã persoane nu se mai poate face nimic, nu? Si totusi crestinii divorteazã în aceeasi mãsurã ca toti ceilalti, care nu se pretind anticrestini, ci sunt doar oameni normali, cu probleme si griji normale, cu bucurii si atitudini sociale normale.
Ca sã explici asta ai sã cauti în minte o serie de argumente care vor cãdea pe rând oricum, si ai sã inventezi pânã la urmã un rãspuns fãrã nici o acoperire, pentru cã asa faci tu si te simti dator sã arãti cã nu esti idiot si cã nu degeaba ai luat examenele si licenta.
Deci ca sã crezi în d-zeu trebuie sã vii cu tot soiul de scuze penibile inventate care sã justifice o serie de acte si situatii. Dacã esti o persoanã inteligentã, cu studii superioare care poate gândi logic si creea un rationament sprijinit pe argumente valabile îti dai seama si singur/ã cã toate aceste scuze inventate în numele unui d-zeu nu sunt nimic altceva decât disperarea de a te agãta de ceva ca sã poti crede în continuare, chiar dacã stii cã e o tâmpenie.
Dacã te gândesti sincer la toatã problema asta, fãrã sã te pãcãlesti singur, folosindu-te de toate aptitudinile învãtate în scoli, de tot ajutorul primit ca sã gândesti si sã fii inteligent – trebuie sã recunosti cã toate rãspunsurile si scuzele cu care ai încercat si vei încerca sã vii sunt niste absurditãti, niste inventii penibile si fãrã sens.
Dar iatã ceva extrem de interesant legat de tot ce am scris pânã acum!
Ce-ar fi dacã ai presupune cã d-zeu e imaginar? Cã este o inventie menitã sã ajute oamenii cu mult timp în urmã, o inventie ce în timp a luat-o razna si a devenit peste mãsurã de antisocialã.
Acum lucrurile încep sã se clarifice pentru cã absolut fiecare rãspuns la oricare dintre aceste întrebãri capãtã înteles si sens.
Uitã-te acum la toate aceste întrebãri ca o persoanã inteligentã, capabilã sã gândeascã rational…
De ce d-zeu nu vindecã persoanele care nu au toate membrele?
Pentru cã d-zeu e inventat si nu are cum sã rãspundã la rugãciuni. “Rãspunsurile” pe care le “primesc” crestinii sunt doar în imaginatia lor. Toate dovezile si studiile stiintifice sustin acest fapt.
De ce sunt atâtia oameni si mai ales copii care mor de foame în lume?
Pentru cã d-zeu e imaginar, e o inventie si nu are cine sã rãspundã la rugãciunile acelor copii.
De ce d-zeu cere moartea atâtor oameni nevinovati în biblie?
Pt ca d-zeu e inventat, iar biblia e scrisã de multã vreme de niste oameni care nu numai cã gândeau primitiv dar si erau primitivi si tindeau spre indoctrinare ca sã obtinã o anumitã influentã care sã le poate oferi putere asupra semenilor lor.
De ce biblia contine atâtea date antistiintifice?
Tocmai am spus: biblia a fost scrisã de niste oameni primitivi si nu de vreo fiinta supraumanã atoatestiutoare.
De ce d-zeu sustine sclavagismul?
Tocmai am spus…
De ce se întâmplã lucruri rele oamenilor buni?
Pentru cã d-zeu e o inventie, e imaginat, – lucrurile rele se întâmplã în aceeasi ratã statisticã tuturor.
De ce nu existã nici o dovadã a minunilor sãvârsite de Iisus?
Pentru d-zeu e imaginar si toate miracolele despre care se vorbeste sunt un mit ca sã ajute oamenii naivi sã creadã mai usor.
De ce Iisus nu ti-a apãrut niciodatã real în fatã?
Pt ca d-zeu e imaginar, iar Iisus, conform arheologilor si istoricilor care au dovezi în ceea ce sustin, a murit acum 2000 de ani.
De ce ar vrea Iisus sã sãvârsesti un act de canibalism, sã-i bei sangele si sã-i mãnânci carnea?
Pt ca d-zeu e imaginar si toate religiile din lume se sprijinã pe ritualuri bizare ca acesta, sustinând lucruri ce depãsesc bunul simt.
De ce rata divorturilor la crestini este egalã cu rata divorturilor la acei care refuzã sã creadã povesti cu serpi vorbitori si mers pe apã?
Pt cã d-zeu e imaginar si cel ce crede în aceste nonsensuri o face doar pt cã asa a fost învatat/ã acasã de mic copil si undeva se teme de amenintarea unui iad imaginar.
Vezi ce s-a întamplat aici? Când presupui că d-zeu exista toate raspunsurile la aceste întrebãri sunt complet irationale si nu le poti gãsi nici un argument solid, te strãduiesti întruna sã inventezi ceva în numele acelui d-zeu.
Dar dacã reusesti sã recunosti cã acest concept e inventat, si cã a cãpãtat mai multã putere decât ar fi trebuit într-o societate normalã, întreaga noastrã lume începe sã capete sens, sã aibe rãspunsuri si sã se sprijine pe oameni reali în loc de povesti cu serpi vorbitori si pe amenintarea cu diavolul, care, filosofic vorbind, nu face decât sã sperie mintea umanã si astfel sã o frâneze sã rationeze.
Lumea noastrã e distrusã de religii si de îndemnurile violente pe care le sustin religiile. E distrusã de oamenii care refuzã sã vadã dincolo de povesti cu mers pe ape si oameni care zboarã si se încãpãtâneazã sã fie umili în fata unui zeu inventat care nu le oferã decât nepãsare si prostie.
Lumea noastrã capãtã sens dacã recunoastem cã d-zeu e imaginar. Astfel oamenii inteligenti, care au învãtat sã rationeze si sã fie critici, înteleg cã d-zeu e un imaginar religios.
Când îti folosesti creierul si gândesti logic despre credintele tale religioase nu poti ajunge decât la o singurã concluzie: Dumnezeu de care ai auzit de când erai copil e imaginar, învãtat si impus. Ca sã-l sustii trebuie sã renunti sã gândesti logic, sã refuzi sã te întrebi si astfel sã te prefaci cã nu esti în stare sã ai o gândire criticã. Astfel accepti sute de scuze bizare, inventate, care sã-ti justifice credinta în “dumnezeu”.
Acum, sã te mai întreb încã ceva: Ce importantã are? Ce importantã are dacã oamenii vor sã creadã într-un d-zeu inventat?
Conteazã foarte mult, pentru cã oamenii care cred în fiinte imaginare nu pot face diferenta între situatii normale si situatii anormale, când e nevoie sã le schimbe. Tot ei nu pot face diferenta între dreptate si gresealã. Cu ignoranta si nebunia lor acesti oameni pot face sã sufere sau sã ucidã alte fiinte umane ca si cum ar fi normal cã lor li se permite sã decidã pentru viata altor oameni.
Conteazã pentru cã oamenii care vorbesc sau cred cã vorbesc cu fiinte imaginare au un mental nesănătos nefiind în stare sã decidã corect pentru ei. Cum pot ei oare lua decizii bune pentru altii?
Conteazã pentru cã oamenii care cred în superstitii, precum sunt rugãciunile, nu au dreptul sã conducã societãti sau sã facã legi. NU poti crede în DREPTURILE OAMENILOR si în acelasi timp în serpi vorbitori si sã tragi concluzii rationale privind soarta oamenilor.
E atât de simplu! E atât de evident! Dar de multe ori oamenii refuzã sã fie de acord cu lucrurile simple. Natura umanã mai de grabã complicã lucrurile si inventează solutii la probleme inexistente.
Credintele tale religioase te rãnesc pe tine si pe cei de lângã tine si ne rãnesc pe noi oamenii care trãim în aceeasi societate cu tine.