Falimentul natiunii romane

Ati putea crede ca e un post despre criza financiara, insa va asigur ca nu este asa. Romanii au vocatia promiscuitatii pentru ca au dus-o prost dintotdeauna, indiferent de sistemul politic sau de cel social. Eu am sa ma refer la falimentul lor intelectual, la ariditatea axiologica a acestui moment, care ma determina sa ma bucur, intr-un fel, ca asist, band bere, la dezastrul care va transforma Romania, cel mai probabil, in latrina Europei. Eu un privilegiu asemenator celui de a avea bilete in primele randuri la sfarsitul lumii.

Ionut Muresan

Nu am polemizat niciodata pe teme politice pentru ca am crescut odata cu disparitia ideologiei politice romanesti, am vazut baroni locali social-democrati si lideri de dreapta cu un discurs populist, iar dupa ce asisti la asa ceva nimic din ceea ce se petrece pe scena politica nu ti se mai pare verosimil. Dar constati ca pentru a castiga increderea maselor nu ai nevoie decat de mititei si de moaste si incepi sa te intrebi daca nu cumva votul cenzitar ar fi, totusi, o solutie. La un moment dat tot circul asta se va termina. Pana acum cativa ani dadeau vina pe perioada de tranzitie, apoi au invocat “greaua mostenire”, pentru ca acum sa gaseasca o justificare in faptul ca e criza mondiala. Adevarul e ca noi ne aflam, de secole, intr-o perpetua perioada de criza.

Nu avem un sistem de valori autentic, de fapt nu avem niciun sistem de valori. Pana si cuvantul “sistem” e golit de continut, pentru ca un sistem presupune un ansamblu de elemente organizate, o serie de idei care se articuleaza intr-un fel, dand nastere unei structuri unitare si coerente. Vorbim un grai format din cuvinte lipsite de inteles. Eu nu inteleg ce mai poate inseamna cuvantul “onoare” intr-o tara in care trebuie sa ti-o incalci pentru a-ti asigura nevoile elementare. Ne incapatanam sa folosim cuvantul “dreptate” cand, mie, unuia, imi este din ce in ce mai clar ca, in situatiile definite de antonimul acestui cuvant, ordinea de drept este anevoios restabilita, daca nu deloc. Si care ar mai putea sa fie acceptiunea sintagmei “cultura romaneasca’, in conditiile in care pictorii si graficienii prefera sa expuna in strainatate, asta in cazul in care nu or fi schimbat deja pictura de sevalet cu grafica computerizata. Sau muzicienii, in conditiile in care eu ma intreb ce se mai poate intelege prin “muzica”.

De ani de zile ne tanguim ca adevaratele valori parasesc Romania, ideea asta a devenit un laitmotiv, apare ori de cate ori discutam despre invatamantul romanesc. O spunem cu tristete, uneori cu repros, insa niciodata cu intentia de a face ceva in privinta asta, pentru ca, in general, noi nu facem nimic. In masura in care personajele de succes ale acestei societati sunt Gigi Becali sau Elena Basescu, personaje care, de-altfel, ne reprezinta in Parlamentul European, dati-mi voie sa cred ca dezamagirea celor care ar fi putut forma elita societatii romanesti este justificata. Iar daca formatorii de opinie sunt astia pe care ii vad eu acum la televizor incep sa ma intreb… oare nu cumva am inteles gresit ce inseamna jurnalismul?

Ne vor ramane studentii cu diplomele cumparate. Ii veti intalni ulterior, pe unii dintre ei, in posturi de conducere sau de executie in sectorul public, pentru ca in cel privat lucrurile stau altfel. Dar daca un patron nu-si permite sa plateasca prea mult timp un dobitoc care, in esenta, nu stie sa faca nimic, asa, doar pen’ ca ta-su are bani, in sectorul public acesti oameni pot fi consilieri sau membri in diverse “comitete si comitii”… Si vor ramane in functii, bine-mersi, in afara de situatiile in care fac gresala sa apara in filmulete porno pe net, se caca in miezul zilei pe biroul sefului sau accepta o spaga mai mare decat acesta.

Post scriptum: Cand oamenii de litere vor inceta sa mai scrie, cand poetii nu vor mai canta, cand viorile vor amuti, cand inteleptii se vor sihastri intr-un comod anonimat lasand nebunilor si prostilor cuvantul lor, spre-a fi spurcat, atunci veti sti ca lumea mea s-a ispravit, s-a terminat. M-am despartit, in primele ore ale acestei zile, de un om de litere, de un profesor, de un jurnalist care, pur si simplu, dupa doisprezece ani, a pus pixul jos, promitand ca nu va mai scrie niciodata. Care s-a intors, senin, la “cumintenia pamantului”, asa cum declarase cu cateva zile in urma, intr-un interviu. L-am intrebat de ce a terminat-o cu scrisul, definitiv si ireconciliabil. Mi-a dat un raspuns care m-a ingrozit: “pentru ca nu conteaza”. Asta – i-am si spus – ma face sa ma gandesc la doua aspecte. Pe de-o parte il consider paradigma solipsismului, ceea ce inseamna ca am avut dreptate cand am scris despre solipsism, iar pe de alta parte asta ma face pe mine, artizanul acestei teorii, falsul ei ditiramb, in conditiile in care consider ca sunt nimic fara voi, cei care ma cititi. (Ultima editare: rahat, cata bere bausem inainte de a scrie asta?!)

4 thoughts on “Falimentul natiunii romane

      1. cu siguranta, dar nu l-as pune ca etichet la textul de mai sus. As vrea sa dau cu critica constructiva dar nu prea ma duce mintea. Cand ne vedem incerc sa iti explic cu multe miscari de maini si onomatopee

      2. poti lasa si o critica distructiva nu doar una constructiva… ai vazut tu critici constructive pe-aici? (ma rog, sunt cateva…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s