Wittgenstein a intuit folosirea :P

În 1938, pe când inginerul austriac Konrad Zuse (foto) inventează Z3 – primul calculator care a folosit sistemul binar – filosoful Ludwig Wittgenstein este primul care intuiește folosirea emoticoanelor. Nu în varianta folosită inițial, 30 de ani mai târzu, de studenții unei universiți britanice pentru a distinge pe un forum anunțurile serioase : ( de glume : ) , ci în forma lor actuală, folosită pe Yahoo! Messenger🙂

Ionuț Mureșan

În niște note de curs ale studenților săi, publicate în lucrarea „Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credință religioasă” Wittgenstein apare vorbind tocmai despre ceea ce va deveni, mai târziu, rațiunea pentru care emoticoanele sunt folosite pe scară largă în comunicare. Subliniez, vorbim de vara anului 1938:
„Dacă aș fi un bun desenator, aș putea produce cu numai patru linii nenumărate expresii.

Cuvinte ca pompos sau impunător ar putea fi redate cu ajutorul unor fețe. Dacă am face asta, descrierile noastre ar fi mult mai flexibile și mai variate decât sunt ele când folosim adjective. Dacă spun despre o piesă de Schubert că este melancolică, este ca și cum i-aș da o față (nu exprim nici aprobare, nici dezaprobare). Aș putea ca, în loc de asta, să mă folosesc de gesturi sau de pași de dans. De fapt, dacă vrem să fim exacți, chiar folosim un gest au o expresie facială”

Găsim, așadar, nu doar reprezenatarea grafică apropiată de cea pe care o folosim acum, ci și explicația succesului emoticoanelor – faptul de a comunica o stare de spirit cu ajutorul a trei sau patru semne. Pe de altă parte folosirea lor în comunicarea pe chat este o condiție sine qva non pentru comprehensarea mesajelor. Se impune să mă explic. Comunicare pe messenger sau oricare alta platformă de chat comportă anumite particularități. Ăsta e motivul pentru care există persoane cu care nu vorbesc pe messenger. Una dinte aceste particularități este concizia mesajului: nu ai vreme s-o lungești, frazele trebuie să fie scurte. Fiind scurte, mesajele par exprimate într-un mod frust, abrupt, iar discuția pare necizelată. De parcă ar vorbi doi ardeleni beți – Borăști? – Ie – No, bagă… Așa că bagi un „smiley” ca să nu pară că ai dat o palmă la un căcat. Mai este, apoi, ritmul în care e purtată discuția: ăla scrie 3 fraze până apuci tu să tastezi un răspuns. Așa că iarăși bagi un de-ăla ca să recuperezi cumva handicapul datorită căruia ți se încrucișază degetele pe tastatură. Peste toate astea mai e și impersonalitatea mesajului, într-o discuție în care nu poți vedea reacția celuilalt sau gesturile care îi însoțiesc răspunsul – moment în care intervine iarăși emoticonul, pentru a suplini această carență în comunicare. Pentru că, așa cum spunea Wittgenstein, „dacă vrem să fim exacți chiar folosim un gest au o expresie facială”.

6 thoughts on “Wittgenstein a intuit folosirea :P

  1. Daca se intreaba careva unde sunt cele 2 comentarii semnate de Enoriasul, raspunsul meu e „la Spam”. Si acolo vor ramane, de-acum si pururea si-n vecii vecilor. Am(v)in!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s