Conu Balaceanu fata cu reactiunea

constantin-balaceanu-stolnici-bucuria-de-a-darui-lumina-18343132Nimic nu ma sacaie mai mult decat credinciosii docti, tutisti, aia care sunt mereu pregatiti sa faca apel la vreo autoritate incontestabila si infailibila – de cele mai multe ori e Einstein – pentru a valida orice stupizenie scoasa pe orificiul bucal. Ca Balaceanu-Stolnici (foto jurnalul.ro), care imi spune ca pozitia lui fata de atei e mai nuantata, ca e si antropolog. Ei bine, ii atrag atentia ca a mea fata de credinciosi e transanta, eu sunt si filosof.

Posibilitatile de a intelege Universul sunt date de anumite structuri cerebrale. Nu oricine poate sa vorbeasca. Nu oricine poate sa citeasca. Nu oricine poate sa nu creada in Dumnezeu. Trebuie sa aiba in creierul sau atitudinea de a nu crede. Credinciosul convins este o lipsa, o incapacitate a creierului de a integra complexitatea Universului. Trebuie sa-i consideri ca pe niste oameni lipsiti de avantajul pe care-l avem noi, ateii. Nu poti sa ai ura si dusmanie, ci compasiune.

Compasiune pentru lipsa de comprehenta. Pentru spaima launtrica ce ii face sa tremure in fata zeului lor, precum cea care ii pietrifica pe inaintasii lor in fata fulgerului. Tot ce pot ei sti e ceea ce intelegea Platon prin doxa, cunoastere de rang inferior, ce intelegem noi e episteme. Noua, maieutica socratica ne aduce raspunsuri si intrebari in progresie geometrica, lor, in progresie aritmetica. Asta daca-o folosesc, caci rar li se intampla credinciosilor sa puna intrebari. Rareori, zic, pentru ca celor importante le-au gasit deja un (unic) raspuns. Aceasta atitudine iscoditoare a mintii noastre, corelata cu capacitatea de coroborare a raspunsurilor ne-a adus totul, din momentul in care am pus prima oara piatra-n bat si am facut o unealta.

A nu avea o astfel de atitudine e o lipsa, o incapacitate a creierului. E amuzant cum, parafrazandu-l pe Balaceanu-Stolnici si denaturand cu 180 de grade sensul frazelor lui, asa cum am facut la inceputul articolului, spusele mosului capata sens. Brusc, ele sunt valide din punct de vedere logic si semantic. Poti sa faci acelasi lucru cu orice a spus Petre Tutea: un laureat al Premiului Nobel ateu face mai mult decat o baba nespalata pe picioare in fata icoanei maicii domnului. Acum, toata lumea civilizata e de acord! Zicerea originala poate naste dispute, dezbateri aprinse, insa acum, ca am „umblat” la ea, e o axioma.

Adevarurile ateismului sunt axiomatice. Sunt simple, valide, verificabile empiric imediat, iar asta le consfinteste ca adevaruri. Proiectia ontologica e o fabulatie pe care proiectia epistemologica nici nu are datoria de a o combate! E suficient ca a doua confirma, mai departe, prin stiinta, ceea ce prima valideaza prin psihiatrie.

Ionut Muresan

6 thoughts on “Conu Balaceanu fata cu reactiunea

  1. A fi, sau nu, credincios – nu are a face cu prezenta, sau lipsa, unei capacitati ori alteia a creierului. Tine de educatie, mediu etc. Atat Tutea, cat si Balaceanu Stolnici au creiere care ar face procente bune de atei (si de credinciosi) sa se tavaleasca de invidie. Din ultimul tau psragraf imi pare ca ateismul nu te fereste de spaima de necunoscut a credinciosului, ci iti ofera prilejul de a nu te gandi ka es

    1. … La ea. (Scuze, scriu de pe nenorocitul-de-mobil-facut-pentru-degetele). In ceea cr priveste „adevarurile ateismului, ele sunt schimbatoare ca insasi evolutia. Nu e asa departe vremea cand adevarurile stiintifice erau acelea alr pamantului plat, in jurul caruia se invarteau planetele. Astept cu nerabdare momentul cand mi se va oferi fie dovada existentei unei divinitati, fie aceea a inexistentei sale. Pana atunci, scorul intre atei si credinciosi imi pare alb. Teoria omului superior ateu si a celui inferior credincios mi-a atras atentia… :)) Vrei ss dezvolti?

      1. In primul rand, nu ai publicat comentariul la care imi raspunzi… In cel de-al doilea, mie mi se pare de o suficienta trista pledoaria facuta de dragul de a fi ultimul care zice „ba pe-a ma-tii”! (Ceea ce se afirma fara dovezi… ).

      2. Pai nu aveam cum sa public comentariul ala, pentru ca l-ai facut la telefon, cand ai avut buna placere sa ma inoportunezi. In rest, am aprobat toate comentariile pe care le-ai facut cu patru maini, de pe toate gadgeturile. Sincer, suficienta de la sfarsit e o chestiune de bucatarie interna: termini articolul printr-un outro prin care generezi controverse, bulversezi cititorul, il umpli de spume. Nu vezi cum am dat-o cu psihiatria? Si eu ma tot uit si spun: nu neaparat ca am dreptate, da’ ce misto le zic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s