Zorii celui de-al Doilea Ev Mediu în Europa

20131129-d039Laicizarea profundă a Europei a început în a doua jumătate a secolului XX, concomitent cu fenomenul multikulti. Pentru ca o civilizaţie să prospere este nevoie ca rata natalităţii să fie de peste 3 copii într-un cuplu, iar pentru a i se asigura perpetuarea încă 25 de ani, este nevoie de cel puţin doi copii.

Mai exact – 2.11, conform documentarului Demographics Explained: the Islamisation of Europe.

Adică un copil pentru fiecare adult. La o rată a natalităţii de 1,8 civilizaţia respectivă este în declin, iar la 1,3 este condamnată la dispariţie. În 2007, rata natalității în Franța era de 1,8; Marea Britanie – 1,6; Germania – 1,3; Grecia – 1,3; Italia – 1,2; Spania – 1,1.

Odată cu emanciparea europenilor faţă de religia creștină, a apărut şi dezinteresul faţă de familia tradiţională. Europeanul civilizat a amânat procreerea după vârsta de 30 de ani sau a renunţat la ideea de a avea copii, în favoarea educaţiei sau a carierei. Imediat ce a realizat că dumnezeul lui – preponderent catolic – nu există, că ştiinţa câştigă din ce în ce mai mult teren în faţa religiei, europeanul a învăţat că viaţa presupune infinit mai mult decât a te căsători, a turna plozi şi a muri. Emancipat faţă de preceptele religiei creștine, individul a realizat că e de preferat să ai mai mulţi parteneri în viaţă, iar în contrast cu familia tradiţională şi-a inventat o monogamie diversificată. (Astăzi poți s-o arzi hetero, homo, bi sau swing, ca-n Antichitate!)

Alţi factori determinanţi care au contribuit la acest fenomen al scăderii natalităţii au fost:

  • Insecuritatea financiară. Dacă la începutul secolului XX individul se pensiona de la acelaşi loc de muncă unde se angajase în tinereţe, la sfârşitul acestui secol, individul schimba, de-a lungul vieţii, mai multe job-uri. Toţi ştiu să facă de toate, puţini ştiu să facă ceva cu adevărat.
  • Criza economică. Traiul pe datorie a devenit singurul stil de viaţă. Individul acumulează datorii încă de dinainte să înceapă să muncească, adică să facă bani. Macroeconomic, toate statele au datorii externe, toată lumea e datoare la toată lumea.
  • Criza axiologică. Sistemul capitalist este unul concurenţial, iar a acumula, a poseda pentru a etala este un fel de axis mundi. În demersul individual de a crea un statut social bazat pe avuţie, un copil este o „achiziţie” greu amortizabilă, consumatoare de resurse şi generatoare de cheltuieli: o casă mai mare, o maşină mai mare, un frigider mai mare.

În contrast cu europeanul de carieră, musulmanul imigrant stă mult mai bine la capitolul natalităţii. Lui, religia îi permite să aibă mai multe neveste, dar îi interzice anticoncepţionalele. Aşa se face că rata natalităţii în cuplurile musulmane este de peste 7, pe când cea a cuplurilor europene este cuprinsă între 1,8 şi 1,4. În 2014, în Uniunea Europeană rata natalităţii era de 1,58.

Muammar Gaddafi intuit islamizarea Europei în urma unui proces firesc, ireversibil, ce ţine de o matematică simplă:

„Avem 50 de milioane de musulmani în Europa. Sunt semne că Allah va asigura victoria Islamului în Europa fără săbii, fără arme de foc, fără cuceriri. Cei 50 de milioane de musulmani din Europa vor transforma continentul într-unul musulman în câteva decade”.

Profeția lui tinde să se adeverească, iar state precum Marea Britanie, Franţa sau Germania vor deveni state musulmane până la jumătatea acestui secol. Ateii sau agnosticii de azi vor fi bătrânii singuri de mâine, într-o lume de tineri musulmani.

Dar cum vor arăta acești tineri musulmani? Păi, așa cum le impune Coranul – singura carte pe care o studiază.

Își vor face prieteni de altă religie? Dacă da, atunci vor încălca poruncile Coranului:

  • „114. O, voi, cei ce credeți, nu încheiați prietenie cu cei ce nu-s de-ai voștri, ei nu încetează să vă amăgească, ei doresc doar pieirea voastră: a ieșit ura din gurile lor, iar în pieptul lor e un lucru mai greu de ascuns. Noi v-am dat semne vădite, dacă sunteți pricepuți” – Sura Familiei Imrîn.
  • „91. Ei doresc să fiți necredincioși, precum sunt și ei necredincioși și să fiți asemenea (lor). Deci nu prindeți cu ei prietenie, până ce nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă , însă, se abat, apoi prindeți-i și omorâți-i, unde-i aflați, și nu primiți de la ei nici prieten, nici ajutător (…)” – Sura muierilor.
  • „143. O, voi, cei ce credeți, nu-i luați pe cei necredincioși ca scut în locul credincioșilor. Voiți să-I dați lui Dumnezeu o putere răsvădită (ca să vă pedepsească)?” – Sura muierilor.
  • „56. O, voi, cei ce credeți, nu lăsați jidovi sau creștini ca prieteni numai întreolaltă. Cine din voi însă și-i alege ca prieteni, este ca și unul din ei. Dumnezeu nu ocârmuiește un popor nelegiuit.” – Sura mesei.

Interesant este și studiul lui Peter Hammond (cartea Slavery, Terrorism and Islam: The Historical Roots and Contemporary Threat).

Aici mă veți suspecta de ipocrizie, pentru că citez din lucrarea unui misionar creștin. Unul care împarte biblii prin Africa, în timp ce-l fugăresc zulușii cu macetele (n.n. – nu-i bai, are motocicletă).

O fac pentru că lui îi pasă de subiectul islamizării, în timp ce savanților atei – nu. Noi, ateii, trăim în vidul epistemologiei, prea ocupați cu subiecte precum găurile negre, teoria branelor, dansul galaxiilor sau originea Universului, încât ne e greu să vedem că o nouă religie, Islamul, e pe cale să ne arunce în Al Doilea Ev Mediu. Dar misionarul Peter Hammond a intuit asta, s-a uitat pe mapamond și a întocmit o listă, în care arată ce fac musulmanii într-o țară, în funcție de cât de mulți sunt:

Cât timp musulmanii sunt sub 2%, în orice țară sunt priviți ca o minoritate pașnică, așa ca în SUA (0,5%), Australia (1,5%) sau Italia (1,5%).

Între 2% și 5% încep să își recruteze adepți din alte minorități etnice, din pușcării sau din bande de stradă ca în Danemarca (2%), Marea Britanie (2,7%), Germania (3,7%), Spania (4%) sau Thailanda (4,6%).

Când au depășit pragul de 5%, încep să ceară privilegii. Vor, spre exemplu, ca retailerii să comercializeze mâncare halal (curată) – în același timp o modalitate de a-și asigura joburi, de vreme ce doar un musulman poate prepara o astfel de mâncare.

Aici fac o altă paranteză, ca să vedem ce zice Coranul despre mâncare:

  • „Oprită vă este mortăciune, sânge, carne de porc, apoi aceea (la a cărui junghiere) s-a amintit altcineva în loc de Dumnezeu (n.n. – formula Bismillah – in numele lui Dimnezeu, cel îndurător), deci ce a nădușit sau a pierit în urma căderii, sau s-a străpuns de coarnele altei vite, sau s-a sfâșiat de fiare, doar dacă ați junghiat vietatea; (oprit este) și ceea ce s-a junghiat idolilor. Și dacă împărțiți ceva prin sorți, aceasta este pentru voi păcat (…)” – Sura Mesei.
  • „Vă este iertat vânatul mării și mâncarea ei să vă fie vouă și călătorilor spre merinde; însă vă este oprit să vânați pe uscat, cât petreceți în peregrinaj, deci temeți-vă de Dumnezeu, căci la el vă veți aduna” – Sura Mesei.
  • „Nu mâncați de accea ce nu s-a pomenit numele lui Dumnezeu asupra sa; aceasta este nelegiuire. Dar Satanele îi vor pune la cale pe prietenii lor, ca să se certe cu voi. Dacă le veți urma, veți fi idolatri” – Sura Vitelor.

Revenind, când procentul de musulmani crește spre 10%, vor cere autorităților ca în cartierele lor să funcționeze Legea Sharia, în locul legilor statului respectiv. În același timp, organizează revolte (precum cele din Amsterdam, împotriva desenelor cu Mahommed) sau comit atentate (ca la Paris, împotriva publicație Charlie Hebdo).

Abia când procentul musulmanilor ajunge la 20% încep revoltele violente cu pierderi de vieți, iau naștere milițiile jihadiste, iar bisericile creștine și sinagogile evreiești încep să ardă, așa ca în Etiopia (32,8%).

La 40% încep masacre peste tot, atacuri terorise și război civil ca în Bosnia (40%), Chad (53%) sau Liban (59%).

Peste pragul de 60 % începe genocidul (ca mijloc de purificare etnică), așa ca în Albania (70%) sau Sudan (70%).

La 80%, genocidul e organizat de stat, ca în Bangladesh (83%), Iran (98%) sau Irak (97%).

La 100% ar fi de așteptat să fie pace, pentru că toată lumea e musulmană, iar în școli se studiază Coranul, singura carte, așa ca în Afghanistan (100%) sau Somalia (100%).

Dar liniște nu va fi niciodată, pentru că ajunși în acest punct, musulmanii radicali își îndreaptă furia asupra celor moderați, iar crimele continuă din diverse motive.

Le găsiți în Coran.

Ce se întâmplă acum la Palmyra, sub steagul Statului Islamic, e doar începutul: decapitări în amfiteatre, distrugerea vestigiilor arheologice seamănă suspect de mult, păstrând proporțiile, cu distrugerea Bibliotecii din Alexandria și uciderea Hypatiei. Același scenariu, cu actori diferiți.

Distrugerea Bibliotecii din Alexandria în secolul 3 e pusă pe seama războiului civil dintre creștini, păgâni și evrei, în contextul unui Imperiu Roman aflat în declin. Așa cum facțiunile creștine au accelerat prăbușirea Imperiului Roman de Răsărit, ceea ce a echivalat cu sfârșitul Antichității, acum a venit rândul celor islamiste să amenințe actuala civilizație. Care este, de asemenea, în declin. E discutabil dacă asta se întâmplă din motive economice sau politice, dar e cert că din punct de vedere demografic civililazia occidentală e pe minus; iar ce s-a întâmplat la Alexandria, ce se petrece acum în Palmyra, se poate întâmpla – nu foarte târziu – la Paris.

Pe ruinele Antichității – apogeu al filosofiei, al științei și al artei – creștinismul și-a clădit edificiile îndoctrinării și eșafoadele Inchiziției în ceea ce acum numim Evul Mediu. Omenirii i-a luat un mileniu să-și revină din așa ceva. Când Europa se va islamiza, omenirea va intra în Al Doilea Ev Mediu, din care e posibil să nu-și mai revină niciodată. Ateismul este singura ei șansă de a ieși din această blestemată recurență a istoriei, în care civilizațiile se nasc și mor odată cu zeii lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

One thought on “Zorii celui de-al Doilea Ev Mediu în Europa

  1. ..de acord cu articolu’ cu o mica rectificare..din redusa mea cultura generala ,io stiam ca distrugerea Bibliotecii alexandrine s’a petrecut prima oara sub Julius Cezar iar ultima sub califul Omar cel cu celebra zicere”daca toata intelepciunea lumii sta in Coran nu este nevoie de alte carti, iar daca nu acele carti tre’ arse (citat aproximativ). in concluzie ce au distrus crestinii de care scrii e fix p..a (scuze)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s