Partidul Naţionalist al Noii Drepte are în program idei de extremă stângă

motto: “Să tăcem de-i treaba bună/De-o fac rău, ne-apuce râsul/Tot mai rău atunci s-o facem, tot mai rău ne-apuce râsul, pân-om coborî în humă” – Fr. Nietzsche

Ieri, câţiva nostalgici s-au strâns la mormântul lui Nicolae Ceauşescu, ca-n fiecare an, cu fulare roşii la gât, cu fotografia “tovarăşului” lipita cu bandă adezivă pe tricolor, strigându-şi frustrările cu mânie proletară. Nu ştiu dacă erau membrii NPCR, partid pentru a cărui înfiinţare am semnat si eu din simpatie, dar sigur erau pensionari.   Zilele trecute, pe când fumam pe treptele Tribunalului Bucureşti, am surprins un avocat care depunea 30.000 de semnături strânse de Noua Dreaptă pentru înfiinţarea Partidului Naţionalist. Preşedintele – un avocăţel care ne declara daca cele 25 de puncte din programul partidului vor fi respectate, România va fi “printre cele 15 state ale lumii”.

Enumerându-le, inima mea anarho-comunistă râdea de fericire la auzul lor: “stoparea declinului demografic, confiscarea averilor ilicite, anularea privatizărilor frauduloase”, etc. Program curat de dreapta! Cu alte cuvinte: decreţei, confiscări, naţionalizări.

Păi, bine, tovarăşe, spui că eşti de dreapta şi când colo, în inima ta ard tot idealuri proletare? Eu ştiam că aia de dreapta, porcii burghezi, sunt ăia cu garantarea proprietăţii private, cu averile, cu plutocraţia – sistemul ăla în care cei cu mari averi controlează statul şi societatea, Herrenwolk, und so weiter…

Asta îm aduce aminte de evreii ăia nazişti cu svastika pe braţ, scandând lozinci pe limba lor behăită. Şi-acum mă întreb, oare ce scandau oamenii ăia? “Vrem sejur la Awschwitz”, “Stârpiţi-ne pe toţi” sau “Vrem să fim săpun”?!

Nu ştiu,  şi poate nu voi afla niciodată, dar ştiu doar că primul lucru pe care va trebui să-l facă pensionarii ăia care s-au strâns la mormântul lui Ceauşescu este să deschidă un proces pe proprietate intelectuală Noii Drepte, pentru că le-au răpit în mod mârşav idealurile comuniste şi le-au pus în programul politic al Partidului Naţionalist. (Ionuţ Mureşan)

I-auzi, naţie: Patriarhul Daniel, preafericit cu decoraţie

Pentru faptele lui de vitejie de pe câmpul de luptă cu legiunile Necuratului şi pentru repetatele victorii asupra patimilor lumeşti, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a conferit Emblema “Onoarea Armatei României” Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia Zilei Naţionale a României.

Astfel, gloria Preafericitului Patriarh nu au fost umbrită nici de scandalul stareţei de la Tăriceni, care a rămas grea, preaplăcându-i necuratul falus al unui mirean. Nici de suspiciunile legate faptele Pidosnicului TeoDosie Sodomiteanul, acuzat de un călugăr că i-ar fi spart rozariul pe când acesta-şi prindea în rasa monahală al 17-lea trandafiraş…nici de scandalul din dosarul lui Doru Iuga, în care, din interceptările procurorilor a scăpat  şi una în care un preot chiar din dealul Mitropoliei i se adresa unui tânăr puber cu apelativul “pulucul meu”.  Ca să nu mai vorbim de incidentele de la botezurile din anul acesta, cand un copil a murit iar altul a ajuns în stare gravă, după ce au fost înecaţi în cristelniţă.

Singura problemă e ca tinicheua celei mai înalte distincţii a Ministerului Apărării Naţionale va străluci palid pe pieptul bătut în aur al Preafericitului, aşa că îi propun să o dea cu mir şi să şi-o bage în zona de interes a lui Teodosie. Nu, nu în cont.

Pocăiţi-vă!

Occupy Bucharest: Noi am fost cei 1% care au ieşit în stradă

Protestul de sâmbătă din Piaţa Unirii nu numai că nu şi-a atins ţinta, a reuşit chiar să transmită un mesaj încurajator elitelor financiare şi politice, a căror prânz a fost, probabil, intrerupt de ştirea potrivit căreia puţin peste 50 de “indignaţi” au ieşit în stradă, la Bucureşti,  pentru a protesta. În acelaşi timp, cu mici variaţii din cauza fusului orar, zeci de mii de oameni paralizau străzile lka Roma, Londra şi aiurea în lume.

La Bucureşti nu am ocupat Parcul Unirii, la Bucureşti ne-am plimbat prin parc, mămicile care au avut proasta inspiraţie de a ieşi sâmbătă cu copiii  fiind de-ajus de multe în a ne dubla efectivele, dacă s-ar fi decis să ni se alăture. Când ajungi în acest punct e mai bine să nu fii în atenţa media, pentru că rişti să pari ridicol.

Între 13.00 şi 14.00 cred că protestatarii au depăşit cu puţin pragul psihologic de 100 de oameni, pentru ca brusc numărul lor să scadă la 30-40. La ora 18.00 când am părăsit Parcul Unirii, cred că am dat lovitura de graţie, plecând cu cele trei persoane care mă însoţeau.

Aşa că dintre românii umiliţi, abuzaţi şi exploataţi de elitele financiare, noi am fost cei 1%.

15 Octombrie Global Revolution – Occupy Bucharest în Piaţa Unirii şi în Piaţa Universităţii

Pe 15 octombrie oameni din toate oraşele europene vor ieşi în stradă pentru o Revoluţie Globală după ce 15.000 de persoane au paralizat în 6 octombrie Wall Street, protestând la New York împotriva bancherilor şi a celor 1% în mâinile cărora se găsesc puterea, profitul şi resursele. Occupy Bucharest se raliază demersului Occupy Romania şi Global Revolution şi este un demers apolitic îndreptat corupţiei, împotriva aşa-zisului capitalism românesc, şi împotriva pseudo-democraţiei din România.

Vino pe 15 octombrie în Piaţa Unirii sau în Piaţa Universităţii  începând cu ora 10.00 şi alătură-te Revoluţiei Globale din toate oraşele lumii, arată că eşti unul dintre cei care s-a săturat să fie prostit, abuzat şi exploatat de cei 1%.
*Occupy Romania is UP! Pagina generala. Acopera toate evenimentele 15Oct din RO.
https://www.facebook.com/pages/Occupy-Romania/254025454634690?sk=wall

*Occupy Timisoara is UP!
https://www.facebook.com/pages/Occupy-Timisoara/165748440178531?sk=wall

*Occupy Brasov is UP!
https://www.facebook.com/pages/Occupy-Brasov/223701951022773?sk=wall

http://bit.ly/15oct-harta – HARTA #OccupyBucharest
http://livestream.com/OccupyBucharest – LIVE incepand cu 15 Octombrie ora 11:00

http://www.AnonymousRomania.com/ (in curand si .org)
http://facebook.com/AnonymousRomania
http://twitter.com/AnonRO
http://youtube.com/AnonymousRomania
http://bit.ly/PlanRO – WiTP RO thread
http://bit.ly/ChatRO – Live IRC chat

Tatăl lui Tăriceanu, partener cu un agent CIA

Tatăl vitreg al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, Dan AmedeoLăzărescu, a făcut afaceri, la Paris, în anii ’50 cu George CăpuţineanuMinden, românul ce devenea, mai târziu, şeful celei mai lungi şi maicostisitoare operaţiuni ale CIA. Nepotul său, Constanin Radu Maltezianu, a povestit în exclusivitate pentru „Puterea” că cei doi doreau să realizere o maşină de dimensiuni reduse şi, la un moment dat, deschiseseră şi o editură. Ambele afaceri au fost sortite eşecului, îşi aminteşte Constanin Radu Maltezianu.

George Căpuţineanu Minden a devenit artizanul Războiului Rece înplan cultural ca şef al unei reţele care, cu finanţarea CIA, timp de 37 de ani, trimitea intelectualilor din ţările comuniste cărţi şi reviste din occident. Astfel, din 1956 până în 1993, peste zece milioane de astfel de materiale au ajuns în mâinile celor din ţările aflate sub influenţa Uniunii Sovietice. Constantin Radu Maltezianu, nepotul agentului CIA, a povestit cum a ajuns românul să conducă faimoasa operaţiune. (Ionuţ Mureşan)

Citeste articolul complet pe site-ul Puterea. Sau pe print.

666 de cuvinte pentru cei care au picat Bac-ul

Vei constata, poate, cu surprindere , că ești ceea ce ai fost programat să fii. Că nimic din ceea ce crezi tu că te definește ca om nu îți aparține. Că tu însuți nu îți aparții, că ești o proprietate. A Statului, a Bisericii, a Companiei. Toată viața nu faci altceva decât să te muți dintr-o cutiuță în alta. Imediat ce te naști te bagă într-o cutiuță, într-una dintre nenumăratele cutiuțe dint-un salon. Da, sunt și alții asemeni ție, tot în cutiuțe. Crești în altă cutiuță: acum ți se spun povești care mai de care mai fantasmagorice. Cu zâne, cu prinți, cu Moș Crăciun, cu Iisus Hristos. Te iau de la simplu, iar apoi te prostesc cu ceva din ce în ce mai complex. Ți se bagă în cap, cu recurență, ideea că binele învinge răul întotdeauna.

Mai apoi înveți într-o cutiuță. Ei bine, aici se schimbă lucrurile puțin. În unele sisteme ești singur în cutiuță, în altele ai un coleg, pentru variațiune. Asta e etapa în care înveți în cutiuța ta. O etapă care va dura mult timp, ani de zile. Ce înveți? Lucruri pe care nu vrei să le înveți: pentru că nu îți plac, pentru că nu îți folosesc. Și ai dreptate, nu îți vor folosi niciodată, căci nu de asta ești obligat să înveți. Realitatea este că înveți că nu faci ce vrei tu. Doar ești într-o cutiuță și ar fi bine să stai acolo. Ei au creat un sistem care funcționează, după cum bine vezi și tu, de ani, secole, milenii. Dar funcționează datorită ție, prin tine, cu tine – în cel mai restrâns sens cu putință. Tu ești materia primă a acestui sistem, iar el te folosește cu o eficiență greu de imaginat: îți mănâncă totul, de la vise până la chestiuni concrete – cum ar fi carnea. De zeci de mii de ani omul învață – altfel n-ar fi evoluat până la acest stadiu – dar a învățat să se perfecționeze. Tu, în cutiuța ta, înveți din cărțile lor cum să te perfecționezi pentru ei, pentru lumea lor, pentru sistemul lor. Aruncă-le. Citește cărți scrise de oameni. Vei constata că, în mod paradoxal, o carte despe o lucrare a lui Kant e mai complicată decât lucrarea pe care ar trebui să o explice. Să îți mai spun o treabă. De la cine înveți? De la matematicieni, de la fizicieni, de la biologi? Nu. De la profesori de matematică, profesori de fizică, profesori de biologie. Ei nu au excelat niciodată în domeniile lor și, pe principiul „dacă nu știi să faci ceva cu adevărat, du-te și învață-i pe alții”, ei s-au făcut profesori de… Ei sunt mai buni sau mai răi, unii sunt mai sclifosiți, alții sunt de-a dreptul dobitoci, dar așa stau lucrurile. Tu nu poți să schimbi nimic. De fapt, ăsta este alt lucru pe care trebuie să ți-l însușești la acest nivel. În toată această etapă ești atent monitorizat, ești notat, ești sancționat sau remunerat după cât de bună sau de proastă e prestația ta. Aici înveți ce trebuie. Nu ce vrei, nu ce te interesează, nu ce îți place, ci exact ce trebuie.

Mai târziu lucrezi într-o cutiuță. Ești pregătit pentru asta, în acest punct ți se pare deja normal să lucrezi în cutiuța ta. Acum nu mai ai profesori, ai șefi și ăștia sunt cam ca primii, tot așa, unii buni, alții răi, unii sclifosiți, alții de-a dreptul dobitoci. Colegii – la fel. Așa cum nu ai învățat pentru tine, acum nu lucrezi pentru tine. Nu, pentru că ce rămâne după ce îți ia statul, îți iau băncile – alea la care te-ai împrumutat pe 30 de ani pentru cutiuța în care locuiești. Existența ta, devenirea ta, se compune din ansamblul ăsta de cutiuțe, asemeni păpușilor Matrioșka, a căror șir continuă până când te vor muta definitiv, într-o cutiuță făcută pe dimensiunile tale.

Tot ce trebuie să știi este că în realitate nimic nu trebuie, totul este facultativ. Așa că dă-le-n pula mea de cutiuțe și de Bac și de sistem

Ruine de 27 de milioane de euro. Moara lui Assan, revendicată în instanţă

Urmaşii lui Basile Assan, fondatorul primei mori cu aburi din România şi primul român care a călătorit în ţinuturile arctice şi în jurul lumii, revendică complexul industrial cunoscut drept Moara lui Assan. Imobilele, care se întindeau pe o suprafaţă de 54.147 de metri pătraţi în zona Bucur Obor, au fost evaluate de către AVAS, în 2002, la aproape patru milioane de euro. Totuşi, după demolările sistematice şi după incendiul din 2008, care a făcut scrum aproape toată Moara lui Assan, urmaşilor industriaşului le-a mai rămas de revendicat terenul și câteva ruine. Valoarea de piață a terenului în acea zonă este de aproximativ 27 milioane de euro.

(…)

Industriaşul Basile Assan a fost primul român care a ajuns în ţinuturile arctice, până la 81 de grade 35’ latitudine nordică, în 1896, când s-a îmbarcat alături de un grup de oameni de ştiinţă la bordul unei nave norvegiene. De asemenea, a fost primul român care a călătorit în jurul lumii. În anii 1897-1898 a efectuat o călătorie pe ruta Constantinopol – Alexandria – Ceylon – Singapore – Hong Kong – Shanghai – Nagasaki – Tokyo – Yokohama – San Francisco – New York – Londra, ocazie cu care a încheiat primele contracte comerciale ale României în Extremul Orient. Basile Assan a fost proprietarul primului automobil înregistrat în Bucureşti, în 1900, cu numărul 1-B, lucru care l-a angajat într-o dispută cu Prinţul Valentin Bibescu doi ani mai târziu, la întoarcerea acestuia de la Paris. Valentin Bibescu i-a cerut prefectului Capitalei să-i transfere lui numărul 1-B, deoarece îşi înregistrase automobilul la Paris înaintea lui Basile Assan. Cum industriaşul a refuzat să-i cedeze numărul, prefectul Capitalei i-a dat Prinţului Bibescu numărul de înmatriculare 0-B. De numele lui Basile Assan se leagă şi Casa Oamenilor de Ştiinţă, pe care industriaşul şi-a construit-o ca reşedinţă între 1906 şi 1914, în stil neoclasic francez, după proiectul arhitectului I. D. Berindei.

Citeşte articolul integral în cotidianul Puterea

 

Nicolle Basilescu cere Statului Român 2.000.000 de lei

Urmaşa ctitorului cartierului Bucureştii Noi cere 2 milioane de lei despăgubiri pentru perioada pe care tatăl ei, Aristid Basilescu, a petrecut-o în închisorile comuniste şi în domiciliu obligatoriu. Nicolle Catherine Marie Lydia Basilescu, al cărei bunic, Nicolae Basilescu – decan al Facultăţii de Drept Bucureşti în perioada interbelică şi furnizor de vinuri al Restaurantului Capşa – a  pus bazele cartierului Bucureştii Noi, se judecă în recurs la Curtea Supremă, după ce instanţele ierarhic inferioare i-au dat ca despăgubiri de o sută de ori mai puţin decât ceruse iniţial.

Ionuţ Mureşan

Părintele lui Nicolle Basilescu, Aristid, i-a urmat în cariera universitară tatălui său, Nicolae Basilescu, fiind şeful catedrei de economie politică a Facultăţii de Drept Bucureşti, până în 1945, când, datorită viziunilor sale politice, a fost înlocuit cu liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Ironia sorţii a făcut ca şi acesta din urmă să iasă din graţiile comuniştilor, la un an de la numirea sa în noua funcţie, după ce şi-a început un discurs prin afirmaţia „înainte de a fi comunist, sunt român” – lucru care a dus la arestarea sa în 1948 şi la execuţie, în 1954. „Constataţi caracterul politic abuziv al condamnării la închisoare şi al măsurii administrative privind domiciliul obligatoriu la care a fost supus tatăl meu Basilescu Aristid în perioada 1945 – 1963. Să obligaţi pârâtul (n.n. – Statul Român) la plata de despăgubiri morale în cuantum de 2.000.000 de lei”, notează Nicolle Basilescu în cererea de chemare în judecată.  „În fapt, în anul 1945 tatăl meu era avocat şi profesor-doctor în drept, şef al catedrei de economie politică a Facultăţii de Drept Bucureşti. Schimbarea regimului politic şi ocupaţia sovietică  au determinat o serie de persecuţii, prigoniri, confiscări de bunuri cât şi măsuri de reprimare şi recluziune – închisoare şi domiciliu obligatoriu – de natură a cauza grele suferinţe fizice şi mai ales morale pentru tatăl meu” arată urmaşa lui Nicolae Basilescu.

Înlocuit din funcţie cu Lucreţiu Pătrăşcanu

Atitudinea antisovietică a lui Aristid Basilescu avea să-l coste, treptat, excludera din mediul universitar, din cel avocaţial, proprietăţile apoi chiar libertatea. „Presiunile şi persecuţiile împotriva tatălui meu au început imediat după ocupaţia sovietică, fiind determinate de poziţia antisovietică şi antibolşevică cunoscută în epocă a acestuia. Astfel, în luna martie 1945, Comisia de Epurare Universitară a dispus înlăturarea din învăţământul universitar a tatălui meu şi înlocuirea lui din funcţia de şef al catedrei de economie politică cu Lucreţiu Pătrăşcanu, cunoscut fruntaş comunist”, arată Nicolle Basilescu. „Această măsură, conform reglementărilor timpului a atras şi suspendarea acestuia din calitatea de avocat (timp de doi ani, până în 1947) şi de membru al Baroului Ilfov. După expirarea suspendării şi-a reluat activitatea de avocat timp de câteva luni până în aprilie 1947 când s-au desfiinţat barourile şi s-a înfiinţat Colegiul Avocaţilor unde i s-a refuzat fără nicio motivare reînscrierea ca avocat”, notează fiica lui Aristid Basilescu.

Citeşte mai mult pe site-ul ziarului Puterea

Scurte consideraţii despre ieromonahul Serafim Rose

Am ridicat mănuşa aruncată de Gina într-un comentariu la golănia aia de articol împotriva lui Amfilohie Brânză şi am citit lucrarea “Cauza revoluţiei din epoca modernă. Nihilismul” de ieromonahul Serafim Rose. Am citit-o cu entuziasmul celui ce se pregăteşte să ia o pastilă de eritromicină. Cu toate astea însă, trebuie să vă spun că ieromonahul Serafim Rose este, în sensul bun al cuvântului, ceea este Lică Sămădăul: tot porcar, dar din cei cu bumbi de argint. Ceea ce pare la prima vedere o comparaţie nefericită, dacă nu maliţioasă, ascunde convingerea mea că autorul “Cauzei revoluţiei…” este unul dintre acei călugări sui generis cu un discurs calm, erudit care îi conferă legitimitate şi autenticitate ortodoxă. Avem şi noi unul, se numeşte Rafail Noica.

Serfim Rose arată, de fapt, în acele rânduri cum filosofia hegelienilor de stânga (n.b – nicio legătură cu “stânga” în sens politic) au influenţat politica secolului XX şi arată cu degetul înspre nihilism ca principală cauză a de-spiritualizării omului modern. Acum, ce să spun, aşa e şi e foarte bine. Faptul că filosofia lui Nietzsche a influenţat doctrina naţional-socialiştilor ( “Antichristul” începe prin cuvintele “suntem cu desăvârşire nordici”), scrierile lui Karl Marx au stat la baza doctrinei comuniste, iar individualismul anarhist al lui Max Stirner e principala forţă care aprinde acum cocktailuri Molotov în Grecia e un dat al istoriei. Eu unul nu găsesc nimic greşit în asta, iar efectele acestor scrieri – concretizate în două conflagraţii mondiale – nu dovedesc nimic altceva decât că demersul filosofic nu poate fi implementat ca program politic. În esenţă, Serafim Rose spune că toţi ăia enumeraţi mai sus sunt nişte nihilişti care caută adevărul acolo unde nu se află şi de aia nu-l găsesc. Unde-i adevărul? – În spiritualitatea ortodoxă, evident! Nu te poţi contrazice cu Serafim Rose pentru că el deja a găsit adevărul, într-o biserică rusă din Statele Unite şi nu i-l poţi lua nici cu poliţia. Poţi cel mult să remarci că autorul aduce argumente şi chiar încearcă să demonteze unele afirmaţii făcute, bunăoară, de Nietzsche. Dar o face după ce l-a citit pe Nietzsche, pe Stirner, pe Bakunin sau pe Marx şi nu o face cu ochii ieşiţi din orbite ca Amfilohie Brânză când predică despre cip-uri, nici flegmatic ca Petre Ţuţea. Mai mult, i-a şi înţeles. Tot ce scrie despre cei enumeraţi e adevărat. Dar nu e filosofie. Şi nici nu explică de ce Dumnezeu a creat o lume a cărei limită observabilă e la 14 miliarde de ani lumină cu omul în centrul ei.