De Paşte, Dan Puric moare şi învie a treia zi, după datina de acum doi ani

Dan Puric va muri pe data de 3 mai, în Vinerea Mare,  şi va învia trei zile mai târziu, în cadrul unui spectacol de teatru care a debutat în primăvara anului 2011, când controversata piesă a şocat opinia publică din România şi din străinătate, lumea crezându-l mort de-a binelea. 

La vremea respectivă, artistul i-a uimit cu talentul său atât pe spectatori cât şi pe reprezentanţii mass-media, care, pe fondul unor cunoştinţe lacunare în materia Noului Testament, nu au înţeles subtilitatea mesajului şi faptul că artistul foloseşte ultimele cuvinte ale lui Iisus Hristos.

Deşi presa a dat dovadă de superficialitate căzând în “plasa” talentului artistului, când a apărut ştirea potrivit căreia actorul ar fi murit, Dan Puric a declarat că s-a simţit bine când reporterii sunau la domiciliul său pentru confirmarea funestei veşti. Actorul a spus că acesta a fost un moment important din viaţa sa, care l-a făcut, paradoxal, să se simtă foarte bine.

“M-am simţit bine, sunau foarte multe televiziuni la soţie acasă. “A murit Dan Puric?”… “Nu!”… “Păcat!”. Ei voiau ştirea, sunt atât de ahtiaţi… Multă lume bună a plâns după mine, primeam telefoane şi mi-am dat seama că sunt iubit. Unii mi-au făcut chiar parastas la o mânăstire”, a povestit Dan Puric la RTV.NET. “Mă simt chiar onorat, pentru că eram într-o criză de personalitate”, a mai spus artistul.

Blogul buer.wordpress.com scria, la 1 aprilie 2011, că Dan Puric a decedat în dimineaţa zilei respective la Spitalul Colţea, după ce ar fost victima unui accident, pe scena Teatrului  Național, în timpul a ceea ce păreau a fi nişte repetiţii. Premiera spectacolului a continuat şi la spital, potrivit sursei citate, medicii administrându-i medicamentul Nomifensin, după ce au observat ca Dan Puric, deși plin de sânge, juca în continuare.

“I-au dat Nomifensin, folosti în special în cazul consumatorilor de droguri, în loc de Ripostatin, un antibiotic puternic. A făcut blocaj renal după 14 ore”, declara un martor ocular, neştiind că Dan Puric joacă, de fapt, o piesă de teatru avangardistă. “A privit flaconul apoi s-a uitat la mine, aşa, cu privirea lui blândă şi mi-a spus: Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac!”, declara respectivul martor. El a mai povestit cum o asistentă s-a împiedecat de papucii unui pacient și a scăpat pleosca cu conținutul rezultat în urma unei clisme peste patul actorului. „Când s-a vazut aşa, plin de acele dejecţii, Dănuţ a strâns cearşafurile umede în mâini, strigând Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?, apoi s-a întors către mine și a spus Mi-e sete“, mai arăta martorul ocular.

Spectator fără să fie conştient de asta, omul a povestit că i-a dat unei asistente 5 lei să-i schimbe cearşaful actorului şi că, după ce s-a aşezat din nou în pat, Dan Puric i-a cerut să-i aducă o Biblie, icoana Sfântului Mihail, dar și ceva de mâncare, o bucăţică de slănină cu brânză şi un fir de ceapă. “I-am adus, apoi m-a întrebat, cu mâinile tremurânde, dacă am o brişcă. I-am zis ca nu, că nu m-am gândit. I-am dat o lamă de ras Gillette”, declara martorul cu lacrimi în ochi.

“A luat lama, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru bucate, apoi a tăiat slana, brânza și ceapa în bucăţele mici şi acolo, pe ziar, am mâncat amândoi. Să-l fi văzut cum se luminase la chip, de ziceai că-i un copil care a primit cadou o turtă dulce cu un ciob de oglinjoară în mijloc. După ce am terminat, s-a uitat, aşa, lung, la ziarul unsuros şi a spus S-a isprăvit!. Mi-a cerut icoana şi Biblia, s-a întins în pat strângându-le la piept, şoptind Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul, apoi a s-a stins. La gură mai avea un firicel de ceapă, pe care l-am luat şi l-am pus într-o cutiuţă, pe care am s-o trimit la mănăstirea construită de el întru pomenirea Sfinţilor Închisorilor”, povestea martorul, citat de blogul buer.wordpress.com

Mesajul Papei Benedict al XVI-lea, la ultima întâlnire cu credincioşii: “Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit…”

Papa Benedict al XVI-lea s-a adresat, joi, celor peste două sute de mii de credincioşi care s-au adunat în Piaţa Sfântului Petru de la Vatican pentru a participa la ultima  audienţa generală. Papa Benedict, primul Suveran Pontif care renunţă la Scaunul Papal în ultimii 600 de ani, a adresat credincioşilor un mesaj emoţionant:

“Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit anim id est laborum.”

 

Moastele lui Petre Tutea, expuse la Mitropolie de 1 Decembrie

Moastele lui Petre Tutea vor fi scoase din altarul Bisericii din satul Boteni, judetul Arges, pentru a fi expuse la Biserica de pe Dealul Mitropoliei pe data de 1 Decembrie cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, potrivit unui comunicat al Patriarhiei Romane, citat de Agentia de presa Basilica.

“ (…) Moastele marelui ganditor roman vor fi expuse credinciosilor ortodocsi incepand cu ziua de vineri, 30 noiembrie, orele 06:00, pana duminica, 2 decembrie, orele 20:00 la Biserica ce poarta hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Incepand cu data de 3 decembrie racla cu moastele lui Petre Tutea va porni intr-un perelinaj in tara si va poposi cu precadere in municipiile, orasele si comunele care au inregistrat un procent scazut de promovabilitate la sesiunea de Bacalaureat 2012”, se arata in comunicatul Patriarhiei.

Intrebat de publicatia online Azil Virtual daca nu cumva acest demers insolit ii va irita pe unii credinciosi, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane a declarat ca expunerea spre adoratie a moastelor lui Petre Tutea are o semnificatie profunda. “Dupa cum stiti, Petre Tutea spunea mereu ca el e roman de meserie, astfel incat Preafericitul Patriarh Teoctist a decis ca Ziua Nationala a Romaniei este cel mai bun prilej de a-i cinsti memoria acestui mare ganditor si a-l reda poporului pentru care nu gasea destule cuvinte duioase cand isi amintea ca a facut 13 ani in puscariile comuniste”, a precizat oficialul Patriarhiei.

Surse din Patriarhie au declarat pentru Azil Virtual că moastele lui Petre Tutea sunt pastrate in altarul bisericii din Boteni, ctitorita la sfarsitul secolului al XIX-lea, inca din 2008, cand, cu ocazia exhumarii lor in vederea inmormantarii in respectivul loc de veci a unui reprezentant al autoritatilor locale s-a constatat ca mana stanga cu degetul aratator ridicat al filosofului roman este neputreda si frumos-mirositoare. Cercetatorii Patriarhiei au stabilit in unanimitate ca relicvele se inscriu in prevederile art. VIII din Uricul Calugarului Manase:

“ВИИИ. Иар цâнд веи гаси ом непутред си-и усор ца о пана си мироасе фрумос таре, си-и фоарте весел ла фата си фаце минуни, ацелеа сунт сфинте моасте, цум а фост си цу Сфâнтул Иоан Хозевитул ла Иерусалим, царе л-ау гасит дупа 20 де ани, ну нумаи непутред, дар а фацут си минуни”

Presa locala a relatat mai multe cazuri in care moastele lui Petre Tutea au facut minuni de fiecare data cand au fost expuse spre adoratie credinciosilor cu ocazia sarbatorii Sfintilor Petru si Pavel, dar si a zilelor-orasului. “Vin puhoaie de scolari in preajma tezelor, iar in sesiune sfanta biserica e neincapatoare pentru studentii care se muncesc sa treaca examenele si moastele sfantului Tutea pre toti ii lumineaza intru intelepciune si har”, explica preotul paroh al bisericii din Boteni.

Recent, reprezentantii Miscarii Legionare au chemat in judecata Patriarhia Romana intr-un dosar civil avand ca obiect ordonanta presedintiala prin care cer sa le fie restituite moastele lui Petre Tutea, motivand ca aceste relicve au pentru ei aceeasi semnificatie pe care o are mana capitanului Jean Danjou pentru luptatorii din Legiunea Straina Franceza.

De Sfintele Pasti m-am convertit! La satanism.

Azi urasc pe toata lumea, ma simt intinerit, ca la 17 ani. Azi nu mai sunt ateu, las deoparte filosofia, logica si ratiunea, astazi sunt satanist. Perversiunile lui Apollinaire sau ale Marchizului de Sade sunt elegante tanreturi si duiosii in comparatie cu ce imi trece mie prin minte cand vad maimutarelile astea pascale! Craciunul, treaca-mearga, ala-i cu zapada, cadouri, bradul pagan – suportabil. Pastele, insa, ma face sa imi doresc sa ma inghesui in jumatatea goala a unui frigider plin cu bere. Acum toti s-au gasit sa fie crestini! Acum vezi cat de multi is! Si fac lucruri idioate, oarecum logic daca stam sa ne gandim ca idoata e toata religia.

Care o fi logica sa organizezi un potol cu una dintre cele mai greu digerabile feluri de carne dupa ce te-ai hamesit de bunavoie cateva saptamani?!

Ciocnitul oualor rosii si bucuria ca l-ai spart pe-al comeseanului mi se pare ceva din sfera handicapului mintal.

Percep formula “hristosainviat!” ca forma de salut pe “saru’mana” – o spui, asa, mecanic, ca sa n-o faci.

Oamenii normali la cap mananca painea si beau vinul. Crestinii pocniti in tichiuta le amesteca, iar apoi tot separat le consuma.

Voi va dati seama ca babele alea sunt pula de bete dupa impartasanie avand in vedere ca saptamani in sir au mancat verdeturi fierte? Si nici n-au matul meu, meticulos impartasit, fara paine.

A “lua lumina” de la biserca, a merge buimac pe strada cu o lumanare in mana pentru ca pana la urma sa ti se stinga-n lift mi se pare o inutila complicatie la a aprinde becul (inventat, ca sa vezi, de un ateu!)

Drobul nu este altceva decat un preparat propriu sclavilor. Crestinismul, asa cum l-a vazut si Nietzsche, e o religie a sclavilor. Probabil ca primii crestini faceau drob din resturile ramase dupa ce mancau stapanii lor, romanii. De aia e facut din tot felul de organe, verdeata, resturi de paine inmuiata in ceva lapte – si-un ou fiert aruncat in mijloc. Probabil primii sclavi crestini mai gasisera prin bucataria stapinilor si un ou si s-o fi intrebat unul – “ce facem cu oul ala? – baga-l in drob si da-l la cuptor. amin”

A pupa icoane si moaste mi se pare teatralizata metoda de a lua voit herpes.

Toti crestinii mananca miel de Paste, dar daca le-ai pune cutitul in mana sa si-l taie, majoritatea n-ar putea s-o faca.

Iisus Hristos a fost comunist: inmultea painea si pestii ca sa ajunga la toata lumea, o ardea socialist cu ajutoare pentru saraci, gonea negustorii din Templu cu biciul distrugandu-le afacerile. Si, culmea, ce-l face cu adevarat comunist: promitea o viata mai buna pentru toti. Da’ nu in viitorul apropiat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Partidul Naţionalist al Noii Drepte are în program idei de extremă stângă

motto: “Să tăcem de-i treaba bună/De-o fac rău, ne-apuce râsul/Tot mai rău atunci s-o facem, tot mai rău ne-apuce râsul, pân-om coborî în humă” – Fr. Nietzsche

Ieri, câţiva nostalgici s-au strâns la mormântul lui Nicolae Ceauşescu, ca-n fiecare an, cu fulare roşii la gât, cu fotografia “tovarăşului” lipita cu bandă adezivă pe tricolor, strigându-şi frustrările cu mânie proletară. Nu ştiu dacă erau membrii NPCR, partid pentru a cărui înfiinţare am semnat si eu din simpatie, dar sigur erau pensionari.   Zilele trecute, pe când fumam pe treptele Tribunalului Bucureşti, am surprins un avocat care depunea 30.000 de semnături strânse de Noua Dreaptă pentru înfiinţarea Partidului Naţionalist. Preşedintele – un avocăţel care ne declara daca cele 25 de puncte din programul partidului vor fi respectate, România va fi “printre cele 15 state ale lumii”.

Enumerându-le, inima mea anarho-comunistă râdea de fericire la auzul lor: “stoparea declinului demografic, confiscarea averilor ilicite, anularea privatizărilor frauduloase”, etc. Program curat de dreapta! Cu alte cuvinte: decreţei, confiscări, naţionalizări.

Păi, bine, tovarăşe, spui că eşti de dreapta şi când colo, în inima ta ard tot idealuri proletare? Eu ştiam că aia de dreapta, porcii burghezi, sunt ăia cu garantarea proprietăţii private, cu averile, cu plutocraţia – sistemul ăla în care cei cu mari averi controlează statul şi societatea, Herrenwolk, und so weiter…

Asta îm aduce aminte de evreii ăia nazişti cu svastika pe braţ, scandând lozinci pe limba lor behăită. Şi-acum mă întreb, oare ce scandau oamenii ăia? “Vrem sejur la Awschwitz”, “Stârpiţi-ne pe toţi” sau “Vrem să fim săpun”?!

Nu ştiu,  şi poate nu voi afla niciodată, dar ştiu doar că primul lucru pe care va trebui să-l facă pensionarii ăia care s-au strâns la mormântul lui Ceauşescu este să deschidă un proces pe proprietate intelectuală Noii Drepte, pentru că le-au răpit în mod mârşav idealurile comuniste şi le-au pus în programul politic al Partidului Naţionalist. (Ionuţ Mureşan)

I-auzi, naţie: Patriarhul Daniel, preafericit cu decoraţie

Pentru faptele lui de vitejie de pe câmpul de luptă cu legiunile Necuratului şi pentru repetatele victorii asupra patimilor lumeşti, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a conferit Emblema “Onoarea Armatei României” Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia Zilei Naţionale a României.

Astfel, gloria Preafericitului Patriarh nu au fost umbrită nici de scandalul stareţei de la Tăriceni, care a rămas grea, preaplăcându-i necuratul falus al unui mirean. Nici de suspiciunile legate faptele Pidosnicului TeoDosie Sodomiteanul, acuzat de un călugăr că i-ar fi spart rozariul pe când acesta-şi prindea în rasa monahală al 17-lea trandafiraş…nici de scandalul din dosarul lui Doru Iuga, în care, din interceptările procurorilor a scăpat  şi una în care un preot chiar din dealul Mitropoliei i se adresa unui tânăr puber cu apelativul “pulucul meu”.  Ca să nu mai vorbim de incidentele de la botezurile din anul acesta, cand un copil a murit iar altul a ajuns în stare gravă, după ce au fost înecaţi în cristelniţă.

Singura problemă e ca tinicheua celei mai înalte distincţii a Ministerului Apărării Naţionale va străluci palid pe pieptul bătut în aur al Preafericitului, aşa că îi propun să o dea cu mir şi să şi-o bage în zona de interes a lui Teodosie. Nu, nu în cont.

Pocăiţi-vă!